Radu Popa: Comicii naţionali ai protestelor

„Am urmărit atent discursurile celor care s-au plimbat pe la Comisia LIBE din PE cu prilejul dezbaterilor despre situația din România.

Cel mai mult m-a frapat Liviu Avram. Discursul lui de jurnalist primit la discuțiile cu oamenii mari a avut serioase accente comice. Discrepanța obositoare dintre comunicarea verbală și nonverbală acompania o ținută vestimentară prin care voia să convingă auditoriul că se află în fața unui om serios, meticulos, atent cu propria prestație publică. Din păcate, intervenția lui a developat un tip preocupat excesiv de formă și prea puțin de fond. Apelurile repetate la utilizarea slide-urilor au întărit această convingere și i-au subminat mesajul. În cele 10 minute cât a vorbit, Liviu Avram a solicitat, cu încredere și cu voce tare, de nu mai puțin de 21 de ori un „slide” producând oboseală și nedumerire auditoriului, situație semnalată direct de președintele de ședință care a simțit nevoia, într-un final, să stopeze comicul de situație.

„Copertă și mărit! Mă vedeți acolo, în stânga”. Așa a debutat Liviu Avram în fata europarlamentarilor chemați să înțeleagă ce se întâmplă în țara care asigură granița NATO-UE. Din păcate, au asistat la un discurs de promterist care vrea dar nu poate, introdus de jocul sorții într-o lume nouă, cu audiență elevată și mare. Din păcate, vorbitorul părea că vrea să fugă cu microfonul și să nu aibe nici un gând să închidă. Finalul a fost izbăvitor și putem presupune liniștiți că jurnalistul român Liviu Avram a inaugurat regula miștoului colectiv pentru Comisia LIBE.

A urmat intervenția lui Alistar, președintele unui ONG care monitorizează Ro și UE. Tânărul a vorbit cu curaj, a menționat inclusiv debalansarea mass-media despre care a spus că e „polarizată” și a sugerat europarlamenarilor care formulează rapoarte despre România să nu se mai documenteze din presă pentru că și-a pierdut funcția de informare echidistantă.

Alte articole

Val de proteste la Paris, după succesul înregistrat la alegerile europene de extrema dreapta. „Noi vrem unitatea stângii!”

Angajații din Sănătate merg mai departe cu protestele! Anunțul făcut de Federația „Solidaritatea Sanitară”

Apoi a venit filosoful Gabriel Liiceanu, la microfon. Sincer, eu sunt în admirația scrierilor sale. Cel mai mult mi-a plăcut opera muncită în perioada 2000-2014 și forța cu care opiniile au rezistat atacurilor consistente pe care același stilou priceput le-a dat asupra propriilor convingeri, imediat după căderea lui Băsescu. Atâta forță de pivotare e greu de anticipat, chiar și pentru un filosof foarte inspirat.

Slugărnicia lui savantă, sudată pe o dicție filosofică impecabilă, nu l-a oprit să menționeze plagiatele din mediul academic românesc, hoțiile din politică și, în general, manufacturile pe care ochii ocupați ai europarlamentarilor nu le-ar fi depistat ușor. Ceea ce nu am aflat este cum a fost posibil ca un vizionar atât de mare cum a fost Heidegger să se lase buzunărit de un spirit teleormănean get-beget cum este Liiceanu? În schimb, sunt sigur că fără această evaziune caracterială benignă nu am fi aflat toate valențele apelului către lichele”, scrie Radu Popa pe blogul său.