”2018 a fost un an al clivajelor. Ei si noi. Ei care surpa zidurile cetatii in numele unei fratii aflate deasupra legii. Noi care am ajuns sa ne spunem se poate si mai rau, oarecum obositi sa ne mai opunem, captivi ai unor principii pe care ei nu dau doi bani.
Acum 12 ani intram in Uniunea Europeana. Am crezut ca multe lucruri sunt ireversibile. Nu sunt. Lectia mea in 2018 este ca nimic nu e castigat pentru totdeauna. Totul poate fi resetat cu ajutorul unor complicitati interesate si deci vinovate. Totul trebuie castigat in fiecare zi. Am mai invatat ca meritele si competentele sunt un apendice de multe ori. Ramanem tara in care important e sa fii ‘descurcaret’, sa sucesti promisiuni crosetate pe munca altora.
Maine preluam presedintia Consiliului UE. Nu avem agenda noastra. Nici un plan de tara care sa uneasca dincolo de interese private meschine. In cel mai bun caz stim ce vrem sa facem maine: sa rezistam sau sa plecam. Nu stim unde vrem sa fim in 5 ani. Am obosit sa vorbim de justitie, care cica ne dezbina si nu ne lasa sa gandim proiecte alternative in turnurile noastre de fildes.
Si totusi… Sper ca 2019 sa lumineze tabara noastra si inainte de orice sa refacem zidurile surpate de ei. 2019 va fi tot un an al justitiei, caci altfel orice proiect alternativ e numai un castel de nisip al carui proiectant e o vedeta locala si efemera.
Imi doresc in 2019 ca politicienii noi sa se adune in jurul unui proiect de tara. Sa spuna cu curaj adevarul care nu ne place – ca suntem la rascruce, ca e grav, ca mergem cu capul in zidul pe care ceilalti l-au surpat deja. Si sa propuna cu curaj solutii care poate ca nu aduc voturi imediat. Eu nu voi vota decat acel politician care va promite – clar, direct si nu printre randuri, ca face din reinstaurarea justitiei fundamentul oricarui program de tara.
2019 va fi un an greu. A lupta pentru principii e cel mai bun lucru. Va doresc asadar si fie si un an la capatul caruia sa fiti multumiti. La multi ani, un an bun, oriunde va aflati!”