La vârsta de 34 de ani, Ramona Olaru a povestit recent o experiență neplăcută pe care a avut-o în momentul în care a decis să-și mute domiciliul în București. Asistenta de la emisiunea „Neatza cu Răzvan și Dani” a fost șocată când proprietarul apartamentului pe care urma să-l închirieze i-a făcut avansuri.
Ramona Olaru a avut o evoluție remarcabilă în plan profesional, muncind încă de la o vârstă fragedă până să atingă succesul. Invitată la podcastul lui Jorge, ea a rememorat momentul neplăcut cu care s-a confruntat în momentul în care s-a mutat în capitala României. Născută în județul Prahova, la Vălenii de Munte, Ramona Olaru a crescut într-o familie care ulterior s-a stabilit într-o fermă din județul Călărași.
„Când am ajuns în București, îți dai seama nu cunoșteam pe nimeni și nimic, găsisem prin Crângași acest apartament. M-am întâlnit cu omul respectiv. Era la etajul 10 apartamentul. Și nu-mi funcționa liftul și, până sus, domnul m-a ajutat cu bagajul. Aveam un troler cu câteva rochițe, câteva sandale, era vară. Și m-am dus la etajul 10 și când am ajuns acolo era o fată într-o cameră și mai era o cameră liberă. Și a zis că fata stă acolo, în camera cealaltă. Și avem o baie comună, așa era treaba. Și am zis ok. Pentru mine era convenabil, pentru că plăteam mai puțin. Și mi-a zis însă „vreau să plătești altfel”. Și am zis: „Cum altfel?” Și el a zis exact direct cum altfel și înțelegeți voi cum altfel. Și eu fiind venită singură de la fermă, și țărancă, și la comportament și la orice, am început să înjur. Mi-am luat bagajul și am coborât pe scări”, a povestit Ramona Olaru, în podcast-ul lui Jorge.
Zilnic, Ramona Olaru mergea pe jos 14-16 kilometri pentru a ajunge la școală.
„7-8 km dus, 7-8 km întors pe câmp. Veneam de la fermă în primul sat unde era școala, după aceea m-am dus la liceu. Ferma era în județul Călărași, în mijlocul câmpului, între culturile mari de grâu, porumb și floarea soarelui. Făceam o oră-o oră jumate până la școală”.
La liceu s-a mutat la Slobozia și a stat în gazdă. Părinții și sora ei o ajutau atunci cu banii, însă ea a început să muncească încă din adolescență pentru a face bani pentru școală.
„Foarte bine sau cel puțin așa pot să zic acum, că m-am descurcat foarte bine, pentru că au trecut atâția ani. Dar la vremea respectivă, îți dai seama, a trebuit să muncesc de la 10-12 ani ca să îmi fac bani să pot să mă duc la școală. Mă duceam cu ziua la muncă la cules la porumb, la chestii de genul acesta, la sapă și în vacanță, dar și în timpul școlii, după ore“.