Germania ia în calcul o schimbare majoră în legislația muncii, care ar putea elimina limita de opt ore de lucru pe zi, în favoarea unei limite săptămânale. Uniunea Creștin-Democrată (CDU) și Partidul Social-Democrat (SPD) propun o reformă ce urmărește să ofere angajaților mai multă flexibilitate și un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală.
Proiectul prevede ca în locul actualei reguli de maximum 8 ore de muncă zilnic – cu posibilitatea de prelungire la 10 ore în situații speciale – angajații să aibă libertatea de a-și gestiona cele 40 de ore săptămânale în funcție de preferințe sau nevoi. Astfel, o persoană ar putea lucra, de exemplu, câte 10 ore de luni până joi și să își ia liber vinerea, prelungindu-și weekendul.
„Să muncești din greu timp de trei zile pe săptămână și apoi să îți iei restul de zile libere. Asta ar trebui să fie posibil în curând, cel puțin în teorie”, relatează BILD, care citează surse guvernamentale implicate în discuțiile despre reformă.
Specialiștii în piața muncii susțin că ideea vine cu avantaje semnificative, dar și cu riscuri care nu trebuie ignorate. Enzo Weber, expert în cadrul Institutului pentru Cercetarea Ocupațională, afirmă că „angajații ar câștiga o libertate suplimentară”, însă avertizează că sănătatea trebuie să rămână prioritară. „Lucrul peste 10 ore pe zi nu ar trebui să devină o normă. Studiile arată că acest lucru dăunează performanței și sănătății.”
Și Livia Merla, avocată specializată în dreptul muncii, este de părere că tentația unei săptămâni de lucru concentrate poate deveni contraproductivă. „Deși ideea pare atractivă, prea multe ore într-o zi pot fi contraproductive. Munca trebuie să rămână eficientă.”
Un alt pericol semnalat de specialiști este riscul ca noua flexibilitate să se transforme într-o presiune invizibilă asupra angajaților. În lipsa unei planificări riguroase și a unei implicări reale din partea angajatorilor, modelul săptămânal ar putea favoriza munca în exces, fără ca angajații să beneficieze cu adevărat de mai mult timp liber.
Deocamdată, reforma se află în stadiul de consultări, dar dacă va fi implementată, ar putea marca o schimbare profundă în modelul de muncă din Germania, scrie publicația germană Bild.
În Olanda, flexibilitatea programului de muncă este deja o realitate consolidată. Țara este recunoscută drept lider european în ceea ce privește munca part-time, peste jumătate dintre angajați optând pentru acest regim. Legea olandeză le oferă salariaților dreptul legal de a solicita modificarea programului de lucru, ceea ce contribuie la un echilibru sănătos între viața profesională și cea personală.
Un alt exemplu este Franța, unde din anul 2000 este în vigoare săptămâna de lucru de 35 de ore. Această măsură a fost introdusă cu scopul de a combate șomajul și de a îmbunătăți calitatea vieții, însă a stârnit numeroase controverse de-a lungul timpului. Chiar și așa, reglementarea a rămas în vigoare și este adesea menționată ca model de referință în discuțiile despre reformele pieței muncii.
Apare ziua scurtă de lucru, scade numărul orelor lucrate pe săptămână, dar salariile rămân la fel
Spania a mers și mai departe, lansând în 2021 un proiect-pilot privind săptămâna de lucru de patru zile. Inițiativa a fost sprijinită financiar de stat și a permis unor companii să reducă programul săptămânal la 32 de ore, fără diminuarea salariului. Scopul declarat al proiectului a fost acela de a crește productivitatea și de a reduce stresul angajaților.
În Japonia, unde cultura muncii excesive a dus la fenomenul cunoscut sub numele de „karoshi” – moartea prin suprasolicitare – autoritățile au început să încurajeze companiile să adopte programe mai flexibile. Microsoft Japan, de exemplu, a testat în 2019 o săptămână de lucru de patru zile, în urma căreia productivitatea a crescut cu 40%. Experimentul a fost considerat un succes și a impulsionat alte organizații să urmeze acest model.
Unul dintre cele mai mediatizate experimente a avut loc în Islanda, între 2015 și 2019, când peste 2.500 de angajați din sectorul public au fost implicați într-un test de amploare privind reducerea timpului de lucru la 35–36 de ore pe săptămână, fără scăderi salariale. Rezultatele au arătat o creștere semnificativă a satisfacției angajaților și o menținere a nivelului de productivitate. În urma acestui succes, majoritatea lucrătorilor din Islanda beneficiază astăzi de un program flexibil, cu ore reduse.