Regizorul Thomas Ciulei INTERZICE difuzarea publică în România a filmelor sale şi ale tatălui său

„Am trimis comunicatul, în principal, către media. Centrul Naţional al Cinematografiei încă nu a primit. Vreau să afle de la presă, însă vor fi înştiinţaţi cândva şi ei. Sunt moştenitor unic al drepturilor de autor pentru filmele lui Liviu Ciulei şi autor pentru ale mele, astfel, am tot dreptul. Este decizia mea şi, până acum, nu au fost încălcări decât în ceea ce priveşte site-urile pe care au fost link-uri”, a declarat Thomas Ciulei, potrivit Mediafax.

Excepţie de la această „măsură extremă”, cum o numeşte, vor face proiecţiile în instituţiile de învăţământ.

„Am fost nevoit să ajung la această măsură extremă în urma atitudinii destructive ale Centrului Naţional al Cinematografiei legate de restaurarea filmelor lui Liviu Ciulei şi a tratamentului discriminatoriu şi destructiv legat de producţiile mele”, a notat Thomas Ciulei în comunicatul transmis.

Acesta explică faptul că, în 2008, Liviu Ciulei a declarat că, în cazul unei restaurări a filmului „Pădurea Spânzuraţilor”, îşi dorea ca aceasta să fie făcută „la cele mai înalte exigenţe”. Şansa s-a ivit în acelaşi an, când Fundaţia World Cinema Foundation, înfiinţată de Martin Scorsese, a dorit să ofere un proiect de restaurare a filmului „Pădurea Spânzuraţilor”, în valoare de peste 200.000 de euro.

Dezinteresul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) pentru găsirea soluţiilor de a susţine această lăudabilă iniţiativă pe plan intern a dus la retragerea ofertei făcute de World Cinema Foundation, pierzându-se astfel o şansă uriaşă de a resuscita un film al cărui suport original, pelicula, începe să-şi atingă durata maximă de viaţă.

O soartă identică l-a avut şi filmul „Valurile Dunării”, mai spune Thomas Ciulei, a cărui restaurare finanţată de Groupama Group, în 2010, s-a lovit de aceeaşi indiferenţă din partea CNC. Prin acest comportament, Centrul Naţional al Cinematografiei încalcă grav obiectivele formulate în art. 2F din legea cinematografiei – „protejarea, dezvoltarea, şi punerea în valoare a patrimoniului cinematografiei naţionale”,

Referitor la propria creaţie, Thomas Ciulei spune: „În perioada 2010-2013, am produs două filme de lung metraj, «Matei Copil Miner», de Alexandra Gulea, şi „2+2″, în regia mea. O parte din finanţarea acestor filme era asigurată de Televiziunea Română, care, în urma dificultăţilor financiare, nu şi-a onorat la timp obligaţiile asumate prin contract, lucru care a dus la depăşirea perioadei contractuale de predare a filmelor la CNC de către firma producătoare Europolis Film”.

Acesta adaugă că „Societatea Română de Televiziune are obligaţia de a finanţa pelicule româneşti, conform legii Cinematografiei. În loc ca CNC să acorde cazului circumstanţe atenuante, cum a procedat cu multe alte producţii (fiind vorba despre un producător care a întâmpinat dificultăţi în execuţia financiară a unui film, fără vina acestuia, şi care a făcut tot posibilul să ducă filmul la bun sfârşit), a luat în schimb decizia de a mă da ca producător în judecată pentru restituirea sumelor de credit în valoare de 2.045.880 de lei, plus penalizări, şi totodată de a bloca plata ultimelor tranşe de finanţare în valoare de 227.320 de lei”.

În finalul comunicatului, Ciulei cataloghează atitudinea Centrului Naţional al Cinematografiei ca fiind „discriminatorie, destructivă şi în contradicţie cu obiectivele formulate în legea Cinematografiei: «dezvoltarea industriei filmului din România», şi «încurajarea iniţiativei private în domeniile creaţiei, finanţării şi producţiei (…) filmelor româneşti sau celor realizate cu participare românească» (Art. 2 a, b.)”.

De asemenea, acesta cere scuze tuturor celor care doresc şi nu vor avea posibilitatea să vadă aceste filme în viitor.