„Eu nu văd altceva în mişcarea aceasta decât o disperare teribilă şi, credeţi-mă, în închisoare se rabdă mult mai greu vremea vara, pe călduri şi cu mirosurile de acolo. Putoarea te omoară, căldură în sine te zdrobeşte şi toţi fierb în suc propriu cum a vrut Iliescu să fiarbă revoluţionarii în primăvara din 1990.
Nu poate înţelege un necăjit din închisoare cum e dispusă România să aleagă între a rezolva omeneşte cât este posibil starea lor sau a plăti 80 de milioane de euro anual pentru 30.000 de deţinuţi, undeva la 2.000 şi ceva de euro pe an de deţinut. Lucrurile au luat-o cu totul razna. Pe de altă parte, au aflat că există protecţie teribilă în închisorile din România şi acolo există oameni care o duc extrem de bine. Având legături şi relaţii de tip păcătos şi cu cei din afară, dar şi cu cei din structura penitenciarelor belferesc.
Aşa cum omul liber ajunge într-un moment când nu mai poate – s-a ajuns şi în închisori. Oricum din punctul meu de vedere o amnistie curajoasă la cei cu pedepse prea mari pentru fapte prea mărunte şi nu au decât să excludă omoruri, violuri, această problemă a corupţiei demnitarilor şi funcţionarilor statului, dar pentru droguri uşoare pedepsele din România sunt foarte apăsătoare, pentru furtişaguri mărunte iar sunt foarte mari”, consideră fostul demnitar.
30.000 de oameni au schimbat Guvernul, dar 30.000 de puşcăriaşi pot determina autorităţile să vină cu o iertare
„Există oameni care au furat mai mult decât tot ce au furart 95% din hoţii din spatele gratiilor şi nici vorbă măcar să fie trimişi în judecată. Iar pe hoţul mărunt împins de nevoia de a mânca îl duci în închisoare ani de zile.
Eu nu vreau să incit sub nicio formă la revoltă. Cei de afară fac revoluţie când întorc autorităţile pe dos, de ce în spatele gratiilor o numim doar revoltă. Dacă 30.000 de oameni din Bucureşti au schimbat un Guvern…30 de mii de puşcăriaşi nu pot determina Guvernul să vină după 14 ani de zile cu o iertare..că se practică peste tot în statele din Occident.
De multe ori în discuţiile cu colegii din timpul detenţiei le-am spus că mă simt între ei ca în anumite momente din Parlament, Guvern sau întâlniri politice pentru că şi subiectele cu ei şi subiectele pe care le aveam în instituţii presupuneau o luptă între oameni. Presupunea alianţa unor oameni într-un interes constient al lor. Acolo in puscarie, spre deosebire de afara lucrurile sunt mai acute pentru ca oamenii se bat pe lucruri foarte marunte.
Oamenii se bat pe chiştocul de tigara pentru care alearga 2,3 sau 7 amarati dintr-o data…pentru o coaja de paine…ori isi doresc o camera cu mai putini. De asemenea, îsi doresc o camera sa nu existe barbati prea virili ca sa nu-i facă femei, iar autoritatea se face ca nu vede si nu aude nimic din ce aduce atingere detinutilor in relatiile dintre ei.
VIP-urile din spatele gratiilor
O serie de foşti înalţi demnitari au relatat calvarul pe care l-au trăit în detenţie şi au acuzat la unison condiţiile mizerabile, subumane, din sistemul penitenciarelor
Elena Udrea vorbeşte despre tot ce se întâmplă în puşcării ca despre o „dramă”, în timp ce Adrian Năstase, fostul premier condamnat în dosarul „Trofeul Calităţii”, crede că deţinuţii ar putea ispăşi pedepsele în condiţii decente dacă s-ar micşora numărul acestora. Gigi Becali, în stilul caracteristic, vorbeşte despre puşcării ca despre enlave şi despre deţinuţi ca despre „sclavi” care nu sunt acolo pentru a fi reeducaţi, ci pentru a fi distruşi.