Renașterea: Cazinoul din Constanța primește a doua șansă la glorie

Datorită lucrărilor finanțate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, prin Compania Națională de Investiții, cazinoul Constanța va fi redeschis. Indiferent de destinația care i-a fost dată de-a lungul timpului – a fost și cazinou, dar și restaurant sau chiar spital!, frumosul edificiu de la malul Mării Negre a rămas unul dintre reperele esențiale ale României. Astăzi, după o îndelungată perioadă în care construcția a fost practic abandonată, refacerea sa începută în 2020, a ajuns la final iar pe data de 26 martie 2025 urmează să fie predat Primăriei Constanța.

Citește și: Guvernul dă undă verde pentru extinderea regimului de zonă liberă în Portul Constanța, zona Midia

Stilul Art-Nouveau, primit la Constanța la fel ca la Paris

Unul dintre cele mai pregnante simboluri ale României, Cazinoul de pe faleza anticului Tomis a fost ridicat între 1904 și 1910 la iniţiativa regelui Carol I, după planurile arhitectului român Daniel Renard. El era născut în comuna Dragomirești, județul Dâmbovița într-o familie în care mama era româncă, iar tatăl, elvețian. Cum Daniel își făcuse studiile la Paris, proiectul său a fost puternic influențat de stilul Art-Nouveau, stil apărut exact în perioada devenirii sale ca arhitect. Astfel, apariția noului Cazinou a avut în „lumea bună” din România același efect pe care l-a produs la Paris construirea turnului Eiffel. La Paris, protipendada citea în ziare despre „Un turn ridicol de înalt, dominând Parisul, ca un coş negru, uriaş, de uzină…” sau despre …„coloana din bucăți de fier îmbinate care își aruncă umbra odioasă ca o pată de cerneală”.

În 1910, la inaugurarea Cazinoului de la Constanța, pasiunile stârnite au fost asemănătoare. Presa locală scria că edificiul este o „matahală împopoţonată cu tot felul de zorzoane”, iar primarul, deși putea „să zădărnicească şi să împiedice monstruozitatea”, nu făcuse nimic. Cazinoul mai era categorisit și ca „monument ridicat în cinstea nepriceperei şi prostului gust”, iar astăzi mult-apreciatul stil Art-Nouveau era descris atunci drept o „complectă asimetrie și un amestec babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride”.

Alte articole

Care şoferi trebuie să plătească o taxă anuală de 200 de lei. Anunţ oficial al autorităţilor locale

Radu Mazăre Jr., operat de urgență! Cu ce probleme de sănătate se confruntă fiul fostului edil din Constanța

În aceeași linie, au fost voci care reclamau că emblema orașului Constanța seamănă cu un dric dacă e privită de sus, iar ferestrele aduc aminte de un mormânt. Arhitecții le-au atras atenția acestora că este firesc, având în vedere că dricurile au și ele elemente art-nouveau și contaminarea este firească și în artele funerare, dată fiind amploarea rar întâlnită în istorie pe care a avut-o acest curent.

Cu toate controversele, Cazinoul a fost inaugurat la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand, iar până în 1912, când s-au facut ultimele retușuri, mai multe orchestre românești și străine își oferiseră, deja, serviciile. Lucrările costaseră 1.300.000 de lei (251.000 de dolari la acea vreme), adică 8.785.000 de dolari, astăzi.

Mai puțin cunoscut este faptul că, el a fost construit pe o bucată de pământ care se afla inițial sub apele mării. Practic, toată faleza atât de iubită a Constanței a fost amenajată pentru Cazinou, tot în jurul anului 1910, prin lucrări de amploare care au implicat înălțarea terenului. Aleea cu porticuri care înconjoară și acum Cazinoul susține conceptul inițial al arhitectului de a păstra elementele de volumetrie. Astfel este asigurată corespondența firească între funcțiunile interioarelor și aspectul exterior. Au fost folosite detaliile decorative inspirate de plante, fauna marină (delfini, pești, scoici) sau obiecte marinărești (catarge, instrumente de navigație, porțiuni din corăbii).

De la inaugurare, de administrarea Cazinoului s-a ocupat baronul Edgar de Marcay. Acesta era proprietarul „Societății Marilor Stabilimente”. În 1912, el a solicitat primăriei și construcția unui pavilion restaurant în fața cazinoului. Astăzi, această construcție găzduiește Acvariul din Constanța, un alt reper al întregului ansamblu faleză – Cazinou.

Un Cazinou precum o scoică

Dincolo de utilitatea sa, Cazinoul din Constanța reprezintă o simbioză între două proiecte reprezentative. Subsolul, construit din beton armat cu configurație specială, prevăzut cu un sistem de ventilație ingenios a fost realizat chiar de celebrul Anghel Saligny. La construcția Cazinoului, pentru mări rezistența, Saligny a implementat sistemul de spații boltite și arcade, peste care a fost aplicat planșeul. La rândul său, arhitectul Daniel Renard, a mizat vizual pe un stil eclectic, cu cele patru fațade complet diferite care total diferite, ceea ce surprinde, dar și ajută la fixarea mai bună în memorie. Oricum, cele mai ample elemente reprezentative sunt ferestre mari, în formă de scoică.

De-a lungul timpului, Cazinoul din Constanța a devenit și a rămas unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului de la malul mării, chiar dacă în ultimul deceniu, clădirea a fost lăsată în paragină, iar pentru a se evita accidentările, accesul în interior a fost interzis. Din frumoasa clădire nu mai rămăsese decât… o istorie romantică și ceea ce se mai găsește, după o vreme, pe malul mării, dintr-o scoică: Doar cochilia…

La lucrările de reconstrucție începute în 2020, constructorii declarau că au întâmpinat foarte multe probleme și au avut mai mult de muncă decât preconiza expertiza inițială. Problemele cele mai mari au fost la structura de rezistență, care punea în pericol totul, în caz de cutremur. Asemenea incidente erau chiar foarte probabile, dat fiind că, de-a lungul istoriei, Cazinoul a primit destinații diferite care au necesitat ample modificări care au afectat, inevitabil, structura.

Bombe, deținuți și viziunea proletară…

În prima săptămână de la intrarea României în primul Război Mondial, la 20 august 1916, trei hidroplane germane au bombardat Constanța. Atacul viza, în principal, instalațiile portuare și vasele rusești. Dar Cazinoul era un reper care se evidențiază și astăzi(mai ales din aer), și nu a scăpat, deși era folosit de Crucea Roșie pe post de spital de campanie. Bombele l-au lovit și au ucis 10 oameni. Refăcută după război, clădirea a avut nevoie de noi reparații, peste doar 18 ani. Astfel că, în 1934, arhitectul Daniel Renard este chemat să refacă frumosul simbol. În 1941, Cazinoul devine gazdă pentru armata germană. Este bombardat din nou, iar renovarea avea să vină acum după alți 10 ani și a fost făcută cu deținuți politici. Din 1948, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între 1960 și 1989, a aparținut de ONT Litoral, devenind, astfel, un banal restaurant. În mod bizar, deși în Constanța, ca și în țară, existau, chiar și sub comuniști, și restaurante selecte, Cazinoului i s-a refuzat un astfel de statut. Așa ajunsese doar un restaurant banal, cu muște, fețe de masă pătate, scaune cu tapiseria arsă de țigări și frapiere deformate. Un fel de cantină cu servire la masă. De fapt, tot timpul, conducătorii comuniști au tot încercat să dea clădirii un nume (și o utilitate), mai apropiate de „valorile” proletare. La un moment dat, autoritățile au decis să-l restaureze, pentru a-l transforma în casă de cultură. Era un fel de pedeapsă pentru destinația sa „eretică” și burgheză (de cazino). Ca forță de muncă pentru acest proiect s-au folosit deținuți politici de la închisoarea Poarta Albă. Unii dintre ei au ascuns în ziduri bilețele cu mesaje, care au fost descoperite recent, în timpul actualelor lucrări de restaurare. Cu toată degradarea de statut, Cazinoul, deși era considerat simbol al capitalismului desuet și malefic, era atât de bine ancorat în memoria colectivă, încât tot „Cazinou” i-a rămas numele, indiferent de scopul în care era folosit. Dar în afară de nume…nimic. Sala de biliard s-a transformat în bucătărie, salonul de jocuri devenise oficiu și porticul de la est, laborator de cofetărie. De asemenea, zona romantică a rotondei de la sud-est, care asigura comunicarea între terasa dinspre mare şi porticul estic, devenise un prozaic spațiu destinat spălării veselei şi paharelor.

În anii 1980 s-au constatat grave deficiențe de structură a clădirii, din cauza modificărilor anterioare făcute. Refacerea de atunci a fost una făcută „după ureche”: au fost înlocuite brutal și fără discernământ piese originale cu unele din comerț, iar procesul de restaurare – care a durat până în 1988 – nu s-a efectuat după planurile lui Daniel Renard, aflate în arhive, ci după cele ale arhitectului Petre Antonescu, cel care primise inițial proiectul. Dar acesta avea un nume mai… românesc! Astfel, rezultatul a fost dezastruos. Mai mult, nu există un proces verbal de recepție al lucrărilor, semn că acestea au fost efectuate doar parțial. A urmat epoca în care doar timpul a mai „lucrat” la Cazinou. La degradarea sa… Astfel, în 2018, clădirea era inclusă pe lista celor 12 cele mai periclitate monumente de patrimoniu cultural de pe continent.

De la noroc, la arte…

În august 2023, când au fost luate schelele de pe fațada cazinoului, progresele au devenit vizibile pentru toată lumea. „Perla” strălucea din nou… Dar lucrările nu se încheiaseră… Înăuntru, pe lângă refacerea structurii de rezistență, se desfășura o minuțioasă muncă de refacere și reconstituire a bogatelor ornamente, care și acum, cu toate tehnologiile, au fost realizate manual. Pentru restaurarea diferitelor elemente artistice, de la piese murale sau picturi, la candelabre, piese de feronerie ori de tâmplărie, au fost cooptați în echipă, pictori restauratori, dar și restauratori de vitralii, alături de un colectiv extins de specialiști cu mare experiență și rezultate remarcabile în restaurarea de stucatură, pictură murală, stucco-marmură, sticlă și metal. Multe dintre piese au fost decorate cu foiță de aur de către specialiști. Acum, acestea promit o adevărată întoarcere în timp, în acea Belle-Epoque, în care tot ce era mai frumos era utilizat cu fast și opulență în loisirul de aici. Luminile discrete, sumele amețitoare puse în joc de orgoliile masculine, șampaniile fine și ocheadele damelor parfumate seducător(totul acompaniat de pianul discret), parcă au impregnat clădirea, dincolo de stucaturi sau tencuieli, cu un ferment tainic. Toate acele neștiute istorii încarcă, misterios, locul. Mai mult, legămintele și iubirile mărturisite pe malul mării, lângă frumosul Cazinou, au purtat ca o pecete, silueta lui în toată viața celor doi îndrăgostiți. Toate, sunt povești de taina cărora nu ai auzit, dar simți că încarcă locul cu o energie aparte. Acum, pentru a face toate aceste emoții să reverbereze ca odinioară, Cazinoul trebuia adus la starea sa inițială, în cele mai mici amănunte. Procesul de refacere a fost unul interdisciplinar, greu și laborios, constructorii promit că așteptarea merită și va fi o recompensă pentru orice vizitator.

Încă un secol pentru Cazinou!

Proiectul de modernizare a Cazinoului Constanța, executat de asocierea Aedificia Carpati S.A., și Remon Proiect S.R.L. a costat peste 37 de milioane de euro. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, prin Compania Națională de Investiții, a refăcut Cazinoul din Constanța cu scopul de a adăposti un adevărat centru cultural, cu spații destinate diverselor manifestări contemporane. Va putea găzdui concerte, expoziții, conferințe și diferite alte evenimente, într-o sală de festivități cu 150 de locuri și într-un centru multifuncțional cu nu mai puțin de 200 de locuri. Primăria susține că, odată recepționată clădirea, „Noul Cazinou” va deveni o puternică atracție turistică. Lucrările efectuate în ultimii 5 ani ar trebui să consolideze clădirea pentru cel puțin 100 ani.

Citește și: VIDEO A murit Chen Chen, unul dintre cei mai iubiți delfini de la Delfinariul Constanța. Mesajul de adio sfâșietor al antrenorului: ”Îți mulțumesc pentru toți anii petrecuți împreună! O să-mi lipsești”