CEDO a obligat Republica Moldova să plătească 15.000 de euro ca daune morale reclamantei, în vârstă de 31 de ani, precum şi fiicei sale, în vârstă de 11 ani, pentru acte de violenţă domestică, „ignorate” de către autorităţile locale.
Potrivit judecătorilor de la Strasbourg, această ignorare poate fi analizată ca „tratament inuman sau degradant”, iar cazul mamei ca un caz de discriminare.
Femeia, după depunerea mai multor plângeri pentru violenţă împotriva soţului ei, a solicitat în aprilie 2011 un ordin de protecţie, însă a trebuit să aştepte cinci luni până când cererea i-a fost aprobată.
Ea a afirmat că această întârziere relevă „discriminarea bazată pe sex, care ar proveni de la ideile preconcepute ale autorităţilor, privind rolul femeilor în societate”.
CEDO i-a dat dreptate reclamantei, apreciind că autorităţile moldoveneşti „închid ochii faţă de acest tip de violenţă”, iar comportamentul lor „reflectă o atitudine discriminatorie” faţă de reclamantă „ca femeie”.
Chişinăul are la dispoziţie trei luni pentru a cere o reexaminare a acestui dosar la CEDO, care însă nu este obligată să-i acorde această posibilitate.