Zeci de mii de persoane au defilat vineri pe străzile capitalei Chișinău, pentru a cere alegeri anticipate, la două zile după învestirea unui al treilea guvern în mai puțin de un an. Aprobarea acestuia de către parlament, miercuri, a provocat furia manifestanților, care au încercat să ia cu asalt clădirea parlamentului, pentru a zădărnici ceremonia.
Însă, aceste manifestații nu sunt decât cele mai recente episoade ale unei crize politice care zguduie Republica Moldova — o țară săracă, cu 3,5 milioane de locuitori — de la anunțarea, la începutul lui aprilie, a ‘dispariției’ din sistemul bancar al republicii a circa un miliard de dolari, ceea ce reprezintă 15% din PIB-ul țării.
Potrivit AFP, Republica Moldova, situată între Ucraina și România, este văzută adesea ca un teren de confruntare între UE și Rusia, mai ales după adoptarea, în 2014, a Acordului de Asociere, fapt ce a provocat furia fostului ‘stăpân rus’.
Populația republicii este în proporție de 78% de etnici români, minoritățile rusă și ucraineană reprezentând circa 15%. Cu toate acestea, la recentele proteste au manifestat unii lângă alții pro-europeni și pro-ruși, forțe de dreapta și forțe de stânga, care acuză actuala majoritate că folosește retorica pro-europeană pentru a camufla corupția, subliniază agenția de presă franceză.
Citeşte şi Republica Moldova: Cum a fost şantajat preşedintele Nicolae Timofti
Manifestanții își concentrează furia asupra controversatului oligarh Vlad Plahotniuc, considerat ‘eminența cenușie’ a politicii moldovene și acuzat că ar trage sforile în noul guvern.
Iar situația nu pare să se aplaneze, liderii opoziției îndemnând la noi manifestații duminică și dând asigurări că nu-și vor abandona lupta până când vor fi organizate noi alegeri. Acestea, însă, de care ar beneficia partidele proruse, nu ar rezolva o criză politică ce necesită reforme profunde, dau asigurări analiștii politici.
‘Perspectivele Republicii Moldova sunt sumbre și foarte nesigure’, explică analistul David Dalton de la Economist Intelligence Unit. ‘Republica are nevoie de o largă mobilizare socială, care să reunească partea progresistă a elitelor politice, financiare, industriale sau de stat, pentru a asigura reforme instituționale. Mai exact, de o revoluție politică și socială’, conchide Dalton.