Rețeta de varză murată a lui Radu Anton Roman. Alegerea ideală ar fi un butoi din stejar, evitând cu strictețe plasticul. Dacă butoiul de lemn a fost folosit anterior pentru păstrarea tuicii, zeama de la varză obținută va avea o claritate remarcabilă și o ușoară aromă de tuică.
Dacă acest butoi are și un robinet, cu atât mai bine. Prin intermediul robinetului, puteți umbla la zeamă de mai multe ori, pentru a dizolva sarea depusă pe fund și pentru a obține cel mai bun rezultat.
Citește și: De ce pun moldovencele orez în butoiul cu varză murată. Trucul secret păstrat din generație în generație
Înainte de utilizare, butoiul trebuie să fie opărit extrem de bine, să nu mai rămână impurități. Peste apa cu care a fost opărit, se adaugă un kilogram de var nestins și se lasă astfel timp de o zi întreagă pentru a se curăța de orice mizerii.
A doua zi, butoiul și capacul său trebuie spălate în repetate rânduri cu apă clocotită, urmând aceeași procedură. Foarte important este, însă, și felul în care se așază verzele în butoi.
În primul rând, se așază un strat generos de sare pe fundul butoiului, apoi se așază înăuntru frunze de varză, cimbru, mărar, boabe de porumb și câteva felii de gutui. Gutuia este ingredientul care dă o aromă specială, dulce, un gust care nu se compară cu niciunul.
Frunzele de varză sunt atent curățate și se păstrează pentru a acoperi compoziția la final. Apoi, toate verzele sunt scobite în zona cotorului și apoi aranjate cu grijă în butoi, asigurându-se că partea scobită rămâne în partea de sus.
Pe fiecare strat de varză se adaugă sare, iar în butoi se mai pun și rădăcini de hrean, mărar, porumb, cimbru, boabe de piper și felii de gutuie. Această procedură se repetă la fiecare strat, până se umple butoiul.
Stratul final trebuie să fie de sare, nu de varză. Atunci când butoiul este complet umplut, se aplică o greutate deasupra verzelor, pentru a facilita eliberarea apei. Butoiul este apoi acoperit cu grijă cu o cârpă curată și lăsat în pace timp de o zi și o noapte, fără nicio intervenție ulterioară.