Rețeta fabuloasă prin care Dorel Vişan se menţine în formă şi la 86 de ani. „Mănânc zilnic un castravete verde pe burta goală!”

La cei 86 de ani ai săi, îndrăgitul actor Dorel Vişan, susține că se află în posesia propriul „elixir” al tinereții. El spune că rețeta sa personală e foarte eficace și extrem de ieftină, pentru mai toate buzunarele. Fiindcă fostul director al „Naționalului” clujean  explică  starea sa actuală de sănătate  de la banal castravete verde.

„În fiecare an fac câte o cură de castravete verde. Îl mănânc pe burta goală, înainte de micul dejun, în mai multe variante. Fie cu puțină sare, fie cu sare și ceva ulei de măsline peste. Se poate și cu o variantă mai pișcătoare, după gustul fiecăruia”, și-a descris el pe repede înainte soluția pentru CANCAN.RO.

Pe timp de pandemie, actorul s-a refugiat la țară, unde are o casă bătrânească cu grădină, ceea ce i-a permis lui Dorel Vișan să-și descopere pasiunea pentru agricultură. Artistul și-a cultivat singur legumele și susține că o astfel de alimentație face minuni pentru imunitatea organismului.

„Am o gră­dină mare și o seră de doar cinci­sprezece metri pătrați, dar în care îmi cresc ab­solut toate cele necesare. Am investit în sănătatea mea. Ceapă ver­de, usturoi, salată, spanac, castraveți, ardei iute și gras, roșii, de toate îmi cultiv acolo și am tot anul. Îmi fac și răsaduri numai din semințe românești, pro­curate de la ță­rani. În gră­dină pun anual cel puțin 50 de tufe de roșii, fasole, cas­tra­veți, car­tofi, ar­dei, go­go­șari, var­ză. Nu­mai cine nu vrea, numai putu­roșii și leneșii mor de foa­me, cu pă­mân­tul nelucrat”, a declarat actorul Dorel Vișan.

Citește și: Drama actorului Dorel Vișan. Lupta cu singurătatea este tot mai grea: „Nu mai am nici cui da un telefon”

„Pentru roșii, care sunt re­ginele grădinii, am trei me­tode de conservare pen­tru iarnă, pe care vi le des­tăinui, ca să vedeți cât este de ușor să mănânci sănătos și în anotimpul rece, dacă te organizezi din timp. Roșiile le pun în lada frigorifică, la înghețat, întregi. Iarna le scot, le bag pentru o secun­dă în apă caldă, apoi le curăț de pieliță. Le las pe o farfu­rie la dezghețat, le tai în bu­căți și adaug ceapă, sau usturoi și ulei. Rezultă o salată aproape ca aceea de vară.

A doua metodă de păstrare a roșiilor este sub formă de bulion, pe care-l fierb doar până când dis­pare spuma. Înainte de a-l pune în sticle, adaug foi de dafin și multe miro­denii „bine mirositoare”. Bulionul îl pun fierbinte, în timp ce fierbe încet, în sticle mici, de 300 ml, pe care le dopuiesc. Pun sticle­le pe masă, le acopăr cu o pătură groasă, le țin așa trei zile și apoi le depozitez în cămară.

A treia metodă de păs­trare a roșiilor, pe care o prefer, este uscarea. Îna­inte, feliile de roșii, tăiate mai grosuțe, de 4 mm, le uscam la soare, timp de trei zile, acoperite cu o pân­ză rară, ca să nu se pună muștele. Acum mi-am cum­părat un uscător de legume și fructe și le țin la 70 de grade, timp de 20 de ore. Le pun apoi în bor­cane și deasupra torn ulei de măsline. Sunt o bu­nătate! Pot fi folosite la multe preparate, salate, paste, merg și cu brânzeturi, cu sosuri, la carne”, a dezvăluit Dorel Vişan.

Dorel Vişan: „Moartea e o trecere, aşa ne-a făcut Dumnezeu, ne-a blestemat”

Maestrul Dorel Vişan a fost invitat recent la podcast-ul „Altceva cu Adrian Artene” – Ediție Specială de Paște, unde nu a ezitat să dezbată inclusiv subiectul sensibil al morții.  Dorel Vişan a vorbit despre sărbători, Dumnezeu, rugaciuni, teatru, viaţă. „Ele au devenit sărbători uzuale și un prilej de ghiftuială. Adrian Păunescu le spunea „sărbători triviale”, adică vom primi o Înviere din import, de la cei care mai întâi ne și omoară. Sărbătorile astea nu mai sunt cosmice. Paștele era o sărbătoarea a Învierii. Copiii aveau haine noi. Era o taină, sărbători tainice. De Crăciun, Moș Crăciun, Moș Gerilă nu venea numai în seara de Crăciun și atât, părinții le spune la copil că vine Moșul, au fost cuminți.

Deschideam unde făceam pomul, când erau copiii mici, noi deschideam geamul și plecam în altă cameră. Atât erau de emoționați, odată zicea nevastă-mea: „Bă, stai, că am auzit ceva, a venit moșul”.

Ce era sub pom, jucăriile, moșul. Atunci unui copil avea o stare sufletească. Peste ani, el știa că moșul nu vine, dar făcea și el același lucru la copii.

Dorel Vișan: „Școala să fie severă”

Școala trebuie să fie severă. Părinții nu știu. Ca să-l pregătească pentru viață. Mă întreba cineva – cum am mai putea să întoarcem fetele și doamnele la viața de altădată? Dacă ar urma pensioanele, dar ele se fac femei de afaceri, dar asta nu …

Asta era Paștele, o înnoire, vopsitul ouălor, ciocnitul ouălor, Paștele care se lua de la biserică.

„Nu mai există pace, nu va mai fi”

Nu trebuie să ne fie teamă de moarte, deși ne va fi tot timpul, pentru că nu știm ce e moartea. Moartea e o trecere, așa ne-a făcut Dumnezeu, ne-a blestemat, ca să intre moartea în noi. După apocalipsa lui Ioan, la al doilea sigiliu, când vine călărețul și calul roșu, ăla ia pacea lumii. Nu mai există pace, nu va mai fi.

Este un drum al acestei civilizații pe sfârșite. Trebuie să dispară. Va fi tot mai complicat. Cum e cu aceste cutremure, care îi fac pe bieții oameni să se mute în cotețul găinilor și magazia de lemne. Nu interesează pe nimeni.

Nimeni nu se întreabă… Când erau cutremurele alea mari, erau 4 replici, 10 replici, oare de ce acum sunt 800 de replici, nu cumva acolo a umblat cine nu trebuie, zic și eu așa.

Dorel Vişan, despre post: „Nu este numai reținerea de la carne roșie”

Ca să fie predică, vreau să îți mai spun un lucru: noi nu mai prea ținem posturile, în centrul orașelor, acum, sunt primele gheretele cu cârnați. Se tăia un singur purcel, la țară, pe vremuri. Prin februarie, carnea de porc era gata, ea se mânca numai în iarnă. Pe urmă nu se mai mânca, pentru că era postul Paștelui, iar după Paști se mâncau numai pui și toamna se mânca oaie. Postul nu este numai reținerea de carne cu sânge, carne roșie. Toată viața noastră e o crimă inutilă, tot ce mâncăm, omorâm. Dacă omorâm mieii, dacă am trăi veșnic… Asta e o formă de post, dar în filosofia religiei există 3 feluri de post: în afară de acest post la carne, mai este postul spiritual, se referă la înfrânarea omului în iubirea de sine.

Se referă mai ales la cei cu funcții mari. Ăștia în perioada postului, măcar acum, trebuie să se înfrâneze, să treacă la credința de slujire, ei n-au venit acolo să fie slujiți, ci ca să slujească.

Mai este în al treilea tronson postul intelectual, se referă la mărginirea căutării, la savanți, descoperitori, inovatori, care trebuie să controleze întotdeauna rostul practic al invenției și al descoperirii.

Să-l treacă printr-un fel de filtru al moralului, al vieții spirituale, chiar dacă faci o descoperire. De exemplu, dronele pot deveni bombe periculoase.

Postul, rugăciunea și smerenia, trebuie să meargă împreună. Mai spun așa prietenii: „Te-ai dat cu popii”. Nu, eu m-am luminat, m-am trezit ca român că nu suntem pe cale românească. Iisus a spus „eu sunt Calea”. El s-a făcut cale și viață. Astea ar fi bine să se facă, dar vezi ce grea este schimbarea, câte lucruri ar trebui să schimbăm. Omul este o ființă socială, din păcate, el nu poate trăi fără societate. Nici călugării , religia îi acceptă dar filosofia religiei nu, omul e o ființă socială, el trebuie să fie apreciat de Dumnezeu ca membru al societății, nu ca pustnic în grotă, care mănâncă urzici.

Problema religiei creștine, a neputinței, cum spunea Friedrich Nietzsche, dacă cineva te-a lovit, întoarce și obrazul celălalt…Nietzsche spune nu, trebuie să ai puterea să reacționezi, dar părinții zic tocmai aici e puterea, în a răbda, ca să-l faci pe celălalt să înțeleagă, dar el îți dă și pe celălalt obraz…”, a spus Dorel Vișan, în cadrul podcastului „ALTCEVA”.

Despre adevărata credință și Împărăția lui Dumnezeu, despre vindecarea prin credință, despre cum ne rugăm și unde Îl găsim pe Dumnezeu, sunt doar câteva dintre temele abordate în cadrul podcastului. Întrebat dacă omul ar trebui să Îl poarte pe Dumnezeul în inimă sau în minte, actorul a dat un răspuns menit să ne pună pe gânduri.

„Peste tot. Dumnezeu este ca și mediul. De exemplu, peștele care trăiește în apă, în momentul în care îl scoți din apă, apa tot apă rămâne, dar el nu mai e nimic. Așa e și cu omul. Când îl scoți din relația cu Divinitatea, el nu mai e nimic. Divinitatea rămâne tot Divinitate.

Omenirea nici până astăzi nu a înțeles cuvintele lui Iisus: «voi trebuie să vă nașteți din nou». Aici, venirea lui Iisus este lucrul fundamental pentru credință și pentru relația cu Dumnezeu. Indiferent de istoria lui Iisus, care este destul de discutabilă, pentru că Evanghelia a ascuns o parte din viața lui Iisus, deci de la 12 până la 30 de ani, niciunul dintre evangheliști nu spune nimic despre Iisus și noi nu avem documente despre Iisus, dar budhiștii au, iar ei le scot la iveală. Pentru că Iisus a fost pregătit în aceeași școală și învățătură a lui Osiris, care a ridicat Egiptul, în care a fost și Buddha. Deși sunt religii diferite, calea e aceeași. Dar ambii au spus cam același lucru”, spune Dorel Vișan.

Actorul Dorel Vișan, sfaturi pentru o viață sănătoasă: „Ca să facem o schimbare trebuie să scoatem toate alimentele care sunt distructive”