Dar sa ne oprim putin la banala salata verde, cu varianta ei cunoscuta sub numele de „laptuca”. De origine incerta, se trage fara indoiala din laptuca salbatica, in Antichitate intalnita in tot intinsul Europei meridionale si vestice, dar si in nordul Africii ori in Orientul apropiat. Grecii si romanii au fost primii care au cultivat-o pentru a fi folosita in salate. Inca de pe atunci avea sa cunoasca multe varietati, de la cele cu frunza alungita, la cele crete sau marginite cu rosu si pe care le banuim a fi „stramosul” salatei romane de azi.
Si daca romanii mancau salata de laptuci la sfarsitul mesei – considerand ca aceasta avea virtuti de somnifer, cateva secole mai tarziu, in Avignonul papilor, ea era adusa la masa la inceput, pentru a provoca pofta de mancare. Speciile cunoscute astazi au inceput sa fie ameliorate in secolul al XVII-lea, fiind cultivate atat pentru calitatile lor nutritive, cat si, unele dintre ele, pentru valentele lor decorative.
Salata de primavara cu laptuci! Iata o reteta aparent simpla, cunoscuta de toata lumea. Ce-am mai putea inova? Si totusi, exista soluții…
Citeste mai departe toate detaliile acestei RETETE ROMANESTI