Când primesc subvenţiile, multinaţionalele trebuie să creeze noi locuri de muncă, dar în realitate, nu creează nimic.
Ioan Iacob, alături de Radu Constantinescu, doi olimpici la matematică, au creat în 2008 compania Qualitance, având ambiţia de a ajunge în întreaga lume cu soluţiile lor de software, nu luând contracte de outsourcing. Până acum au birouri în San Francisco şi Sydney, iar între timp au creat soluţii dedicate clienţilor în întreaga lume. Au făcut o aplicaţie pentru urmărirea instrumentarului medical şi a pacienţilor în spitalele din Chicago, au creat soluţii pentru Ikea, de realitate augmentată, prin care clienţii pot să vadă cum le stă cu o anumită îmbrăcăminte (IKEA deţine malluri în Rusia).
În loc să atragă în board-ul lor personaje venite pe filieră de partid şi conectate la contractele publice, cei de la Qualitance au avut ambiţia de a aduce în board-ul lor un executiv de la Google!
Ambiţia lor este de a arăta că pot produce IP – Proprietate intelectuală, nu numai outsourcing.
Ioan Iacob spune că România, statul, nu încurajează deloc IP-ul, ci outsourcing-ul, prin modul cum acordă subvenţiile, prin modul în care de fapt nu finanţează creaţia start-up-urilor româneşti de IP, şi mai ales prin modul în care este structurată educaţia. Şcoala românească de informatică produce scriitori de cod, când în lume este nevoie de mai mult decât atât. “În IT sunt necesare mult mai multe cunoştinţă de matematică decât cunoştinţe de programare.”