„Unde Ţi-e armata, Doamne?
30 octombrie sau noaptea in care s-a dovedit ca Dumnezeu exista. In mijlocul celei mai mari drame care a cuprins Romania de la cutremurul din 77 incoace Dumnezeu si-a aratat mila nelasand sa piara toti cei prezenti in club ca-n focurile Iadului.
Suntem cutremurati de ce s-a intamplat, solidari cu victimele si familiile acestora incercand fiecare dintre noi sa facem ceva… aprindem o candela, spunem o rugaciune, donam sange, donam bani…
Toata opinia publica e implicata direct sau indirect in aceasta tragedie… un singur element lipseste insa din peisaj…
Am citit cutremurata declaratiile asistentei de pe SMURD, marcata pe viata de ceea ce i-a fost dat sa vada vineri seara, si mi s-a parut ca citesc marturiile unui om care a coborat in Infern si s-a intors sa-l povesteasca. Am vazut mobilizarea pompierilor si medicilor in preluarea si tratatarea victimelor, insa mi-a scapat cineva…
Astazi, duminica fiind, am ales sa merg la biserica pentru a aprinde o lumanare si a trimite o rugaciune catre cer pentru cei alesi sa lumineze printre stele. A trebuit sa ascult timp de 30 de minute o insiruire de invataminte oferite cu un aer intelept de preotul paroh. Totul acceptabil pana in momentul in care am vazut ca prelegerea s-a incheiat fara niciun cuvant despre tragedie, nici o rugaciune pentru cei plecati, pentru familiile lor, pentru victimele ce nu stiu daca mai apuca ziua de maine…
Sunt dezgustata sa vad cum Prea Inaltul Reprezentant al Bisericii Ortodoxe nu a catadicsit – cu sau fara antemergator – sa se arate lumii cu un mesaj pentru victime, cum nu a venit sa aprinda o candela, cum niciun preot nu s-a inghesuit sa doneze sange, Tas-ul de duminica, sau contravaloarea spagii pentru o inmormantare.
Cum se face ca niciun cap incoronat de Mitre Aurite nu a gasit un cuvant de mangaiere azi? Cum sa faci parte din Armata lui Dumnezeu si tu sa-L lasi singur in noaptea Iadului? Cu ce morala mai ai curajul sa porti vestmantul sfant, cand ceea ce spui si predici nu esti in stare sa acoperi de fapte!
Nu sunteti decat niste farisei goi de sentimente, care de 2000 de ani incoace nu ati invatat nimic… Unde ati fost astazi cand Dumnezeu se baza pe voi? Ascunsi in spatele Cutiei Milei! Nu este de mirare ca bisericile nu sunt frecventate de tineretul pe care voi il huliti si-l blamati, dar astazi acelasi tineret v-a dat o palma usturatoare pe obrazul sfant – v-a aratat ce inseamna cu adevarat umaninatea si credinta. V-a invatat ce inseamna sa-ti iubesti aproapele in vreme ce voi cerseati bani pentru Sfanta Biserica. Astazi, blamatii tineri v-au aratat ca Dumnezeu lucreaza prin Oameni nu prin farisei!”