Revoltă în BOR, față de schimbarea datei Paștelui Ortodox: „Iresponsabil! Au cedat curentelor la modă!”

Cunoscutul preot profesor Viorel Ioniță susține că disputa publică lansată pe tema schimbării datei la care Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Paștele prin alinierea acesteia la calendarul catolic este „iresponsabilă”.

Celebrul preot și-a exprimat dezamăgirea față de „unii dintre reprezentanții Bisericii noastre, fie mireni fie clerici, se intimidează în fața unor curente culturale la modă în societatea românească pe care le imită doar”.

Iată textul publicat de părintele Ioniță pe Basilica:

„Reflexii pe marginea petiției adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române pentru a schimba data Paștilor

Alte articole

Trucul simplu pentru ca pastele să nu se mai lipească. Ingredientul banal care trebuie adăugat în apă

Rețeta lui Jamie Oliver pentru cele mai bune spaghete Bolognese. Pastele tradiționale italiene sunt o delicatesă

Câteva comentarii personale

1) Timpul ales de publicare a acestei petiții, anume înainte de Praznicul Învierii Domnului din acest an și apoi trimiterea oficială a ei la Patriarhia Română după Paști, a avut efectul de a tulbura pe mulți credincioși tocmai în perioada acestei „Sărbători a sărbătorilor”.

2) Dorința ca toți creștinii să sărbătorească Învierea Domnului împreună, respectiv în aceeași zi, este legitimă, dar transformarea acestei dorințe într-o petiție publică adresată Patriarhiei Române și publicată pe internet pentru a putea fi semnată de cât mai mulți oameni este iresponsabilă, cu atât mai mult cu cât toate argumentele invocate în favoarea acestei petiții sunt incorecte și nu țin cont de discuțiile purtate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe locale la nivel panortodox și chiar la nivel inter-creștin mondial în legătură cu strădaniile de găsire a unei soluții pentru serbarea Paștilor de către toți creștinii în aceeași zi.

3) Intenția de a pune sub presiune conducerea Bisericii Ortodoxe Române pentru a lua o hotărâre prin care să se separe de tradiția tuturor Bisericilor Ortodoxe și să sărbătorească Paștile cu catolicii și protestanții doar pe motive de ordin social și cultural este o expresie a unei ignoranțe totale a specificului Bisericii Ortodoxe în general, cu atât mai mult cu cât „atât lumea apuseană cât și cea răsăriteană s-au încurcat în calcule, greșite sau incoerente”, cum recunosc chiar autorii acestei pețiții.

4) În acest an am sărbătorit Sfintele Paști atât de frumos și am văzut că în țară un număr imens de credincioși au participat la această sărbătoare în toate localitățile, de aceea, această petiție, semnată de oameni care se consideră adevărați credincioși ortodocși și sunt sau au fost foarte curtați în multe centre bisericești ale noastre, m-a întristat mai ales pentru cei care nu cunosc cum s-a pus până acum și cum se pune problema datei Paștilor din punct de vedere cu adevărat ortodox.

5) Regret amarnic că unii dintre reprezentanții Bisericii noastre, fie mireni fie clerici, se intimidează în fața unor curente culturale la modă în societatea românească pe care le imită doar, fără să facă față lor cu un adevărat „nivel cultural ortodox”, cum ar fi spus Părintele Stăniloae.

Cel mai grav lucru în acest sens mi se pare fenomenul de a folosi, în prezentarea realităților bisericești și chiar în publicații, o terminologie nepotrivită, pe care – cum îmi spunea un apropiat – trebuie să o asculți cu dicționarul în mână. Pentru a fi corect înțeles nu sunt împotriva unui limbaj cât mai pe înțeles între credință și cultură, între teologie și filosofie, dar sunt împotriva confuziei între aceste domenii.

Reflexii pe marginea argumentelor folosite în această petiție
1) „Întâlnirea de la Constantinopol” din anul 1923 nu a avut scopul să „unifice calendarele”, deoarece până în acel an toate Bisericile Ortodoxe locale urmau același calendar. Congresul Panortodox întrunit la Constantinopol între 10 mai și 8 iunie 1923 a propus doar îndreptarea calendarului iulian în Bisericile Ortodoxe, după un calcul special și nu doar o adaptare a calendarului gregorian.

Aceasta pentru ca Bisericile Ortodoxe să urmeze același calendar ca și țările în care activau, țări care adoptaseră calendarul gregorian la recomandarea Ligii Națiunilor Unite. Din nefericire, acest congres nu numai că nu „a reușit chiar, pentru câțiva ani, să unifice calendarele”, ci dimpotrivă, prin faptul că unele Bisericii Ortodoxe locale au acceptat îndreptarea calendarului iar altele nu, atunci a apărut „problema calendarului” între Bisericile Ortodoxe.

2) În urma îndreptării calendarului iulian după anul 1923, Bisericile Ortodoxe locale s-au confruntat cu problema că Bisericile care au acceptat această măsură au ajuns să țină toate sărbătorile, inclusiv Paștile, nu „după calendarul gregorian”, ci după calendarul iulian îndreptat, respectiv cu 13 zile mai devreme decât Bisericile Ortodoxe locale, care au păstrat în continuare calendarul iulian neîndreptat.

În acea perioadă de confuzie s-a ajuns la concluzia că se impune pentru Bisericile Ortodoxe să celebreze măcar Sărbătoarea Paștilor împreună și această concluzie a fost transformată în recomandare concretă către toate Bisericile Ortodoxe de către Conferința Ortodoxă de la Moscova, din 8-19 iulie 1948, după cum urmează :

Rezoluţia cu privire la problema Calendarului bisericesc
În dorinţa de a menţine unitatea bisericească, Consfătuirea Întâistătătorilor şi a reprezentanţilor Bisericilor autocefale adunaţi la Moscova a procedat la cercetarea problemei calendarului ajungând la concluzia că valoarea calendarului pentru Biserica Ortodoxă se determină mai întâi de toate prin poziţia acestuia faţă de data serbării Sfintelor Paşti; întrucât această sărbătoare trebuie să se facă pe bază de temeiuri biblice şi în conformitate cu hotărârile sobornicești (sinoade ecumenice) pretutindeni în acelaşi timp, într-o zi de Duminică, şi nu la aceiași dată cu Paştele iudaic. Pascalia alexandrină satisface complet această exigență bisericească.

Pentru a fi evitate diferențele în ceea ce privește sărbătorirea Sf. Paşti, din cauza multiplelor sisteme calendaristice ce există în uzul Bisericilor autocefale, Consfătuirea consideră că este obligatoriu pentru întreaga lume ortodoxă de a sărbători Sf. Paşti, numai după stilul vechi (iulian) în conformitate cu pascalia alexandrină (s.n. V.I.).

Până la elaborarea şi ratificarea celui mai perfecţionat calendar, Consfătuirea consideră că, în ceea ce priveşte sărbătorile fixe, fiecare Biserică autocefală poate să se folosească de calendarul ce a intrat în uzul Bisericii respective.

Consfătuirea consideră că atât clericii cât şi mirenii au obligaţii de a urma stilul acelei Biserici locale în graniţele căreia ei locuiesc, primindu-l ca unul din obiceiurile acelei Biserici, respectarea căruia ne poruncesc Sf. Canoane în numele unirii şi al dragostei.”[1]

3) Este adevărat că Biserica Ortodoxă Finlandeză și Biserica Ortodoxă Apostolică Estoniană țin în fond toate sărbătorile potrivit calendarului gregorian, cu precizarea că
: a) Biserica Ortodoxă Finlandeză a adoptat în luna octombrie 1921 calendarul gregorian și a început să celebreze Paștile la aceeași dată cu tradițiile creștine occidentale și b) Biserica Ortodoxă Apostolică Estoniană a decis în anul 1920 să adopte calendarul gregorian, inclusiv cu privire la data Paștilor, pentru a urma același calendar atât cu statul estonian, cât și cu comunitatea protestantă majoritară. Dar aceste două Biserici Ortodoxe au luat aceste măsuri înainte de Congresul Panortodox de la Constantinopol și au făcut acest lucru în semn de protest față de Biserica Rusă de care se separau.

Precizăm că mai târziu, Biserica Ortodoxă Georgiană a condamnat cele două Biserici nordice pentru aceste măsuri. În sfârșit, aceste două Biserici minoritare au adaptat data Paștilor după calendarul gregorian pentru a celebra această sărbătoare în aceeași zi cu Bisericile majoritare din țările lor, ambele protestante de tradiție luterană.

Deci, dacă – potrivit petiției – argumentul acesta despre acomodarea minorității la practica majorității ar trebui urmat de comunitățile creștine din România, atunci catolicii și protestanții din țara noastră ar trebui să urmeze exemplul ortodocșilor, fără să uităm că greco-catolicii din România serbează Paștile împreună cu ortodocșii!

4) Inițiatorii acestei petiții afirmă că recunosc „dificultatea de a sincroniza calendarul, care se poate face doar prin dialog interconfesional și intraortodox,” dar, în mod evident, nu cunosc concluziile la care s-a ajuns prin acele dificultăți.
Prima Conferință Panortodoxă Presinodală, desfășurată între 21-28 noiembrie 1976, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy -Geneva, Elveția, a reținut printre cele zece teme propuse pe lista Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe și tema intitulată atunci „Problema noului calendar”.

În comunicatul final al acestei conferințe se preciza printre altele: „Conferința s-a preocupat în mod special de problema sărbătoririi comune a Paștilor de către toți creștinii. Aceasta a constatat dorința care exista în sânul Bisericii Ortodoxe de a atinge acest scop și și-a exprimat acordul ei de principiu pentru realizarea lui.

Cu toate acestea, Conferința, ținând cont cu seriozitate de practica Bisericii vechi așa cum a fost ea trăită în Răsărit, când este vorba de probleme în care este chemată la o expresie comună a tuturor creștinilor și ținând cont de dificultățile de ordin pastoral, care apar în anumite Biserici locale referitor la acest subiect, – precum și de imperativele pastorale divergente ale ortodocșilor din Apus – și cu scopul de a face față problemei în mod echilibrat, a hotărât să supună chestiunea unui studiu, care să țină cont de toate situațiile și sub toate aspectele sale.

În acest scop, conferința a hotărât sa se încredințeze Secretariatului pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod grija de a convoca, cel mai rapid posibil, un congres la care să participe ierarhi responsabili, canoniști, astronomi, istorici și sociologi, care va trebui să supună concluzia lucrărilor sale viitoarei Conferințe Panortodoxe Presinodale.”[2]

Urmare acestei recomandări, Secretariatul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod a organizat un „Congres pentru examinarea chestiunii unei celebrări comune a Paștilor de către toți creștinii în aceeași duminică”, congres desfășurat între 28 iunie și 3 iulie 1977, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy. Precizăm că la acest congres Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de Preotul prof. dr. Ene Braniște, care a prezentat referatul de bază, foarte apreciat de participanți.

Dintre ceilalți reprezentanți ortodocși la acest congres mai menționăm pe Mitropolitul Ignatie de Latakia, care în anul 1979 a devenit patriarhul Antiohiei, cu numele de Ignatie al IV-lea Hazim (1079-2012), și pe Mitropolitul Vasile Krivoșein, mitropolit al Bisericii Ortodoxe Ruse de Bruxelles și Belgia între anii 1960-1985, după ce petrecuse la Muntele Athos între anii 1924-1951.

La acest congres au fost prezentate referate cu privire la data Paștilor din punct de vedere istoric și canonic, apoi din punct de vedere astronomic, precum și pastoral, sociologic și cultural, iar în final și din punct de vedere ecumenic.

În legătură cu această ultimă perspectivă au fost prezentate următoarele trei contribuții:
a) pastorul Lukas Vischer, directorul Comisiei pentru Credință și Constituție a Consiliului Ecumenic a Bisericilor (CEB), cu titlul: Dată comună a Paștilor: note privind eforturile întreprinse de CEB;

b) monseniorul Eleuterio Forttino, din partea Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, cu titlul: Celebrarea comună a Paștilor și Biserica Romano-Catolică;

c) preotul anglican John Wynburn, cu titlul: Comentariu din partea unui observator anglican.

În legătură cu dezbaterile la nivel mondial referitoare la fixarea unei date comune a Paștilor pentru toți creștinii, trebuie evidențiat faptul că atât Biserica Romano-Catolică, cât și CEB, sau Comuniunea Anglicană dimpreună cu celelalte comuniuni creștine mondiale, care au avut toate câte o propunere concretă cu privire la o astfel de dată, au înțeles greutățile ortodocșilor și toate aceste comuniuni nu au vrut nici separat și nici toate împreună să adopte o dată comună fără participarea ortodocșilor și nici nu au încercat să îi dezbine pe ortodocși prin încercarea de a îi antrena pe unii împotriva altora.

În concluziile adoptate la sfârșitul congresului din vara anului 1977 au fost formulate în unanimitate concluziile întrunirii, prin care se sublinia că:
1) propunerile de sărbătorire a Paștilor la o dată fixă, fie în prima duminică din aprilie fie după a doua sâmbătă din aprilie, propuneri susținute de Biserica Romano-Catolică și de CEB, nu pot fi acceptate de ortodocși, căci nu respectă recomandările Sinodului I Ecumenic;

2) simpozionul a constatat caracterul eronat al criteriilor actuale de calculare a datei Paștilor (computul) folosite în prezent de Biserica Ortodoxă, pe baza calendarului iulian neîndreptat, anume calcularea echinocțiului de primăvară la 21 martie este întârziată cu 13 zile față de calendarul solar, iar tabele lunare din pascalie sunt întârziate cu 5 zile. Pe baza acestor constatări, congresul a propus să se recomande Conferinței Panortodoxe Presinodale care urma consultarea unor astronomi, cu ajutorul cărora să se calculeze exact, pentru o perioadă cât se poate de lungă, fixarea primei duminici după lună plină care urmează echinocțiului de primăvară.

Acest congres a luat în considerare și „problema diasporei și a minorităților ortodoxe” în legătură cu care, în concluziile întrunirii se precizează că „situația de minoritate nu justifică în sine luarea unor măsuri particulare pentru a se conforma la practica majorității locului. O astfel de atitudine ar fi împotriva coeziunii Bisericii Ortodoxe în totalitatea ei”[3]. În timpul discuțiilor cu privire la perspectiva schimbării datei Paștilor, Mitropolitul Vasile de Bruxelles a subliniat că aceasta „ar crea probleme, pentru că – în eventualitatea unei celebrări comune – credincioșii din diaspora ar uita de sărbătoarea Paștilor și ar profita de concediu pentru a pleca în vacanță”[4].

Pe parcursul celor 30 de ani petrecuți în diaspora, timp în care am celebrat Praznicul Paștilor în fiecare an la Parohia Ortodoxă Română de la Chambésy, subsemnatul am făcut aceeași constatare, anume că în cazurile când am sărbătorit Paștile în aceeași zi cu occidentalii, mai mulți credincioși ai noștri, în special cei cu copii, au profitat de vacanță și au plecat în concediu, iar când am sărbătorit Paștile la date diferite, cum a fost cazul în acest an 2023, au fost prezenți foarte mulți credincioșii, inclusiv unii care au venit la Geneva să își viziteze neamurile sau prietenii.

În sfârșit motivarea că sărbătorirea Paștilor ar fi în favoarea românilor ortodocși din diaspora, cum pretind autorii acestei petiții, este absolut falsă, pentru că tocmai în diaspora prăznuirea Paștilor de către români cu occidentalii și nu cu ceilalți ortodocși ar fi o catastrofă de neimaginat, mult mai greu de imaginat în diaspora decât în situații de majoritate.
În sfârșit, celebrarea Paștilor de către occidentali este atât de neînsemnată, cu excepția celebrării de la Vatican, încât nu se deosebește prea mult de o duminică obișnuită. Televiziunea elvețiană de limbă franceză a făcut într-un an un sondaj întrebând oamenii pe stradă ce înseamnă Paștile și cei care știau ce eveniment este sărbătorit erau extrem de puțini. La Geneva, care nu constituie în acest sens o mare excepție, majoritatea bisericilor protestante sunt goale, iar catolicii nu stau mult mai bine.

Urmare recomandării congresului specialiștilor din vara anului 1977, Secretariatul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod a contactat următoarele instituții: Consiliul Astronomic al URSS, Institutul Astronomic Rechen de la Universitatea din Heidelberg, RFG, Observatorul Naval American, Observatorul astronomic al Universității din Atena, Grecia și Observatorul astronomic al universității din Geneva, din partea cărora a obținut mai multe tabele cu determinarea exactă a duminicii după prima lună urmând echinocțiului de primăvară pentru o perioadă cât mai lungă posibil. Toate aceste tabele au fost cercetate comparativ de o comisie de astronomi întruniți la Centrul Ortodox de la Chambésy, în data de 3 februarie 1979. Rezultatele acestor consultații au fost publicate împreună cu actele congresului din 1977 în volumul numărul V din seria Synodica de la Chambésy, citat anterior.

Pe baza acestor contribuții, Secretariatul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod a prezentat toate aceste informații, pentru cele de urmare, la a doua Conferință Panortodoxă Presinodală, desfășurată tot la Chambésy, între 3-12 sept. 1982, care a luat în considerare toate acele recomandări și după discuții a formulat următoarele considerații:

„A doua Conferință Panortodoxă Presinodală:

1) a ascultat şi apreciat în mod deosebit explicaţiile ştiinţifice date în privinţa acestei teme de specialişti în astronomie şi a recunoscut că o determinare mai precisă a datei Paştilor – totdeauna în prima duminică după lună plină, care urmează echinocţiului de primăvară, conform hotărârii Sinodului I Ecumenic de la Niceea – ar putea, pe baza acestor date ştiinţifice, să contribuie la rezolvarea problemei;

2) procedând la o analiză mai aprofundată a acestei probleme, Conferinţa a căzut de acord asupra următoarelor puncte de importanţă capitală:

a) această problemă este în ansamblu, dincolo de exactitatea ştiinţifică, o chestiune de luare de conştiinţă bisericească a Ortodoxiei una şi nedespărţită, a cărei unitate nu trebuie în niciun fel tulburată;

b) pentru Biserică este vorba de o temă care cere o evaluare responsabilă a sarcinilor sale pastorale şi a nevoilor pastorale ale turmei duhovniceşti;

c) în situaţia actuală a vieţii biesriceşti, poporul credincios al lui Dumnezeu nu este pregătit sau, cel puţin, nu a fost suficient informat ca să facă faţă şi să accepte o schimbare în problema determinării datei Paştilor.

Pentru toate aceste raţiuni, ea (a II- Conferinţă Panortodoxă Presinodală – n.n. V. I.) a estimat că orice revizuire – în vederea unei mai mari precizii în determinarea datei Paştilor, pe care le sărbătorim de secole în comun – să fie repusă la vremea potrivită când Dumnezeu va binevoi.

Consideră ca necesară informarea cât mai sistematic posibilă a credincioşilor fiecărei Biserici Ortodoxe locale, pentru ca Ortodoxia să poată înainta într-o lărgime de duh şi inimă, pe calea realizării comune – în acrivie şi totodată în fidelitate faţă de duhul şi litera hotărârii Sinodului I Ecumenic – către o prăznuire comună a celei mai mari sărbători creştine, conform scopului acelui sfânt Sinod I Ecumenic.

Declară că azi calendarul şi opiniile privitoare la acest subiect, precum şi situaţiile dificile care s-au creat, nu trebuie să conducă la dezbinări, divergenţe sau schisme; chiar şi cei care nu sunt de acord cu Biserica lor canonică trebuie să adopte principiul venerabil şi consacrat de tradiţie al ascultării canonice faţă de Biserică, întrucât „sâmbăta este pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu II, 27).”[5]

În legătură cu aceste recomandări s-au conturat în cadrul întrunirilor de la fiecare nivel din contextul elaborării proiectelor de texte pentru Sfântul și Marele Sinod două tendințe, prima reprezentată de Bisericile de limbă greacă, la care s-a adăugat și Biserica Ortodoxă Română, care, în legătură cu problema datei Paștilor susțineau calcularea acestei date, pornind de la criteriile fixate la Sinodul I Ecumenic dar „pe baza rezultatelor astronomice și științifice actuale”, iar cea de a doua grupă formată mai ales de Bisericile slave, care „insista să afirme că nu există o astfel de necesitate și că data Paștilor nu trebuie schimbată”.[6]

Întrucât acesta a rămas nivelul de considerare a temei privind „îndreptarea calendarului”, Sinaxa Întâistătătorilor și a Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe, întrunită între 21-28 ianuarie 2016 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, considerând că nu s-a ajuns la un acord comun cu privire la această temă, aceasta a fost scoasă de pe lista temelor propuse Sfântului și Marelui Sinod.

Totuși, Sinaxa din ianuarie 2016 a făcut următoarea recomandare foarte importantă: „în ceea ce privește tema Calendarului, este potrivit ca fiecare Biserică să fie liberă de a pune în practică ceea ce consideră de cuviință pentru formarea duhovnicească a enoriașilor săi, dar fără să modifice data sărbătoririi comune a Paștilor de către toți ortodocșii”[7] (s.n. V.I.).

Chiar dacă discuțiile de la nivel panortodox nu au reușit să ajungă la un consens între toate Bisericile Ortodoxe cu privire la calendar și la calcularea exactă a datei Paștilor, în conformitate cu recomandările Sinodului I Ecumenic și pe baza nivelului actual al cunoștințelor astronomice privind calcularea exactă a echinocțiului și a primei luni pline după acesta, Bisericile Ortodoxe au hotărât să serbeze Paștile în continuare ca și înainte și să nu admită schimbarea acestui consens.

În lumina acestor considerații, recunoscând toate deficiențele calendarului, Biserica Ortodoxă Română nu se intimidează de perfida supoziție că urmând să serbeze Paștile cu întreaga comuniune a Bisericii Ortodoxe celei UNA ar urma „Naționalismul religios (profund neortodox și necreștinesc), afectele antioccidentale, calculele politice, sau încremenirea în calendare desuete”.

Parafrazând propria terminologie folosită de autorii acestei petiții, Biserica Ortodoxă Română urmează „calea bunului simț” și sărbătorește „Învierea Domnului nostru Iisus Hristos” în unitate cu toți credincioșii ortodocși.
Grand-Saconnex, 25 aprilie 2023

Preot prof. dr. Viorel Ioniță

Consilier Patriarhal Onorific”.