Greva profesorilor a intrat în a treia săptămână. Sindicaliștii din Educației sunt nemulțumiți de oferta salarială făcută de Guvern. În contextul grevei și a solicitărilor cadrelor didactice, în spațiul public au apărut mai multe voci care reclamau faptul că munca de profesor nu este chiar așa de grea.
”În România, un cadru didactic are o normă de 40 de ore pe săptămână și o normă de predare egală cu cea a Uniunii Europene.
Conform datelor disponibile pe site-ul OECD, în cele mai multe țări ale lumii, un profesor petrece între 3 și 6 ore pe zi predând efectiv, cu o medie generală de 4 ore de predare. Doar pentru că părintele și elevul nu îl văd pe profesor când își pregătește lecția, nu înseamnă că profesorul își are discursul pregătit mot-a-mot dinainte. Timpul de predare nu este egal cu timpul de muncă.
Discursul se adaptează în funcție de clasă, în funcție de capacitatea elevilor, în funcție de întrebările din acea zi și așa mai departe. Timpul de muncă al unui profesor nu se termină la timpul de clasă.
Încercați doar să vorbiți 100% liber, fără niciun plan înainte, unui copil de 7-8 ani și să îl faceți să înțeleagă noțiunile necesare. Încercați să faceți asta cu 25-30 de copii. Pe lângă această pregătire, profesorul corectează teme, teste, întocmește documente de atâtea și atâtea pagini, cerute, bineînțeles, de minister. Mai răspunde câte unui părinte, mai organizează câte o ședință cu părinții, mai are ședințe profesorale și mai participă și la cursuri obligatorii de formare continuă. Toate acestea necesită timp. Iar timpul de muncă al unui profesor nu se termină când se închide ușa clasei.”, a scris George Secăreanu, asistent universitar în cadrul Facultății de Științe ale Naturii și Științe Agricole la Universitatea Ovidius, pentru Libertatea.
De asemenea, George Secăreanu spune că profesorii își plătesc singuri cursurile de perfecționare, materialele folosite la clasă.
”Și, că tot am ajuns la cursuri obligatorii, acestea se plătesc tot de către profesori. Și materialele acelea frumoase folosite de doamnele învățătoare de obicei tot din buzunarul propriu se cumpără sau, în unele cazuri, de către părinți, ceea ce iarăși nu este în regulă, pentru că statul este responsabil cu facilitarea actului educațional, cu dotarea școlilor, nu cadrul didactic și nu părintele”, mai spune George Secăreanu.