Revoluţie în medicină: Un cercetător ROMÂN a descoperit un nou stadiu de comă profundă

În cazul unui pacient aflat într-o comă indusă medicamentos, dar şi în cazul unor experimente desfăşurate pe pisici, cercetătorii au observat că, după ce au adâncit starea de comă prin administrarea unei doze mai mari de medicamente, în creier a început să se manifeste o activitate neuronală minimă dar răspândită la nivelul întregului organ, conform studiului publicat în ultimul număr al revistei PLOS ONE.

Această concluzie este bazată pe măsurarea activităţii electrice a creierului detectată prin electroencefalografie (EEG) – procedeu de studiere a activităţii electrice a creierului, bazat pe aplicarea unor electrozi pe pielea capului şi pe înregistrarea grafică, sub formă de unde, a curenţilor corespunzători acestei activităţi. La pacienţii aflaţi în comă, în funcţie de stadiul acestei come, undele nervoase sunt modificate. Pe măsură ce coma se adânceşte, dispozitivul EEG va ajunge să prezinte pe monitor o linie orizontală continuă, fără nicio oscilaţie – stadiu considerat la graniţa dintre un creier viu şi unul mort.

„Liniile orizontale continue reprezentau cea mai adâncă formă cunoscută de comă„, susţine profesorul de origine română Florin Amzică, neurolog la Universitatea din Montréal.

Noul studiu demonstrează că „există o formă mai adâncă de comă care trece dincolo de această linie orizontală continuă şi chiar şi în această stare de comă ultraprofundă activitatea corticală poate fi reluată„, explică Amzică. El a precizat însă că această descoperire se aplică în cazul pacienţilor care au creiere sănătoase ce continuă să primească sânge şi oxigen. Concluziile acestui studiu ar putea să nu se aplice pacienţilor aflaţi în comă dar care au creierul puternic afectat în urma unor traumatisme.

Stadiul de comă nou-descoperit este caracterizat de unde electrice denumite „Nu-complexes” care sunt diferite de alte unde cerebrale generate în stadii cunoscute de comă, în somn sau în starea de veghe. Aceste unde îşi au originea într-o regiune profundă a creierului, hipocampusul, şi apoi se răspândesc de-a lungul cortexului (stratul exterior al creierului), conform studiului.

Această descoperire a fost făcută în urma unei observaţii întâmplătoare asupra unui pacient aflat în stare de comă profundă şi căruia i-a fost administrată o medicaţie antiepileptică puternică pentru a-i ţine sub control convulsiile. Activitatea electrică a creierului său, înregistrată printr-un aparat EEG, prezenta nişte unde cerebrale ciudate şi inexplicabile.

Folosind anestezice puternice, cercetătorii au indus o serie de pisici într-o stare cerebrală similară celei a pacientului. Atunci când aparatele EEG conectate la creierul pisicilor au indicat o linie orizontală continuă, cercetătorii au mărit doza de anestezic şi au observat cum reîncepe activitatea cerebrală a felinelor.

Deocamdată nu se ştie cum activitatea neuronilor din hipocampus se poate disemina în diferitele regiuni ale creierului. Un posibil răspuns ar fi că, dacă pacientul este suficient de scufundat în comă, creierul pierde cel puţin parţial controlul asupra neuronilor din hipocampus, control care în mod normal ar fi fost menţinut de creier.

„Cu cât creierul este mai inconştient, cu atât este mai puţin deranjată această activitate„, susţine Amzică. Atunci activitatea din hipocampus dispune de potenţialul de a deveni suficient de puternică pentru a se disemina spre alte regiuni cerebrale.

Această descoperire ar putea avea potenţial terapeutic. Câteodată starea unora dintre pacienţii care au suferit accidente grave, sau au luat supradoze de droguri, necesită inducerea lor în comă. Prin reducerea activităţii cerebrale şi încetinirea metabolismului, o comă indusă poate proteja ţesutul nervos.

Există însă riscul ca, în cazul unor perioade mai lungi de inactivitate completă, să se înregistreze pierderi iremediabile ale conexiunilor dintre neuroni. O stare de comă indusă de tipul celei descoperite de echipa condusă de cercetătorul de origine română poate proteja mai bine ţesutul nervos pentru că menţine o minimă activitate cerebrală.