Robert Turcescu a şocat opinia publică în septembrie 2014, când, aflat într-un studio tv, a mărturisit din senin că a fost ofiţer acoperit în presă şi a prezentat nişte documente xeroxate din care ar fi reieşit că ar fi fost locotenent-colonel. După aceea a dispăsrut o bună perioadă din atenţia publicului, deşi dezvăluirea a stârnit vii controverse.
Realizatorul tv a revenit acum asupra episodului, într-un interviu pentru revista Tango. Turcescu nu lămureşte însă subiectul mai mult decât a făcut-o în trecut. A spus că a fost uin exerciţiu de igienizare şi că acum a ajuns în purgatoriu din punct de vedere profesional. În final, chiar şi el recunoaşte că este criptic cu lămuririle sale.
ROBERT TURCESCU: Sunt lucruri care se întâmplă și pentru că în ultimii 25 de ani s-a adunat un putregai atât de mare, încât genul ăsta de acţiune de curăţare a spaţiului public, de igienizare a lui, era absolut necesar. Când vorbesc de igienizare, vorbim şi de conştiinţa unor lideri, indiferent că ei sunt lideri de opinie sau lideri politici. Iar cei care nu înţeleg în prezent acest moment sunt cei care vor fi eliminaţi uşor-uşor… Oricum, vin accelerat alte generaţii din urmă, e o schimbare profundă. Nu am o hartă a schimbărilor la îndemână sau un glob de cristal în care să citesc cum vor arăta lucrurile peste doar câțiva ani, dar îmi este clar că suntem la un moment T zero în care se schimbă ceva în profunzimea societății românești. Acum pare foarte rău, dar va fi și foarte bine, cu Dumnezeu înainte și va fi bine, vei vedea.
RevistaTango.ro: Până la urmă ce poate fi atât de cumplit în ţara noastră să fii ofiţer pentru serviciile din ţara noastră? Dacă ai fi fost ofiţer pentru servicii străine cum ar fi fost?
ROBERT TURCESCU: Povestea cu ofiţerul acoperit ar trebui lămurită de alţii. Eu, ceea am avut de spus, am spus. Au fost unii uluiţi, considerând că am exagerat, alții care m-au acuzat că am fost… securist punând semnul egal între ofițer acoperit și securist! N-am turnat în viaţa mea pe nimeni, nu despre asta a fost vorba, dacă există cumva, undeva, vreun document în care eu să fi turnat pe cineva, să fi jucat rolul de cârtiţă pentru cineva, nu numai că mănânc documentul, mănânc și nişte şoricioaică şi dispar din lumea asta. Deci n-am turnat în viaţa mea pe nimeni, n-am făcut nimic care să aducă prejudicii ţării mele, n-am acţionat la comanda nimănui, n-am îmbrăcat o uniformă decât atunci când am făcut o emisiune TV in Irak, n-am beneficiat de niciun fel de informaţii cu celeritate sau speciale date lui Turcescu, dar unii, probabil, şi-au închipuit că mă pot prinde într-un soi de capcană. Cu riscurile pe care mi le-am asumat conştient la momentul acela, am îndrăznit să ies din acea capcană. Din păcate, şi o spun cu tărie şi în cunoştinţă de cauză, sunt atât de mulţi oameni în presa din România care au exact această problemă, de a fi prinşi într-o astfel de capcană şi care nu îndrăznesc să iasă, să rupă aceste legături, încât mă tem că dacă, printr-o minune, mâine ar îndrăzni cu toţii să facă genul ăsta de gesturi, societatea românească ar fi supusă unui cutremur înfiorător. Cel mai important atu al unui jurnalist -îl ştiam, dar l-am neglijat la un moment dat- este să fie sau să încerce să fie cât mai liber cu putinţă. Să îţi faci profesia în absenţa unei libertăţi depline, gândindu-te că ar putea să te aibă cineva cu ceva la mână la un moment dat, e o păcăleală a ta cu tine însuţi şi e groaznică. Repet, habar nu am cu ce se mănâncă activitatea într-un serviciu secret în maniera în care funcţionează un agent de tip James Bond sau ceva de genul acesta. În fapt, în România, mai ales când vine vorba de jurnalişti sau de politicieni, unii au şi fost păcăliţi cu ideea că aparţin unui serviciu secret doar din dorinţa unor indivizi de a-i avea, într-un fel sau altul, cu ceva la mână. Ştiu că sună destul de criptic, dar cam atât am de spus.
Robert Turcescu, locotenent sub acoperire. Pe blogul jurnalistului Robert Turcescu a aparut duminica o postare intitulata „Marturisire si spovedanie”, in care acesta scrie ca a fost „lt.-colonel sub acoperire”.
„Da, am fost lt.-colonel sub acoperire. Public mai jos citeva dintre statele de plata, cu sumele de bani pe care le-am primit. Am ales sa nu-l tradez pe bunul Dumnezeu si sa fac aceasta marturisire publica. Refuz sa fiu Iuda in fata lui Christos, chiar daca astazi, celor ce vor citi si vor vedea acest text poate ca nu le va fi foarte clar ce se intimpla.