Rodica Popescu Bitănescu a dezvăluit că, în perioada studenției, a trecut prin momente groaznice, după ce s-a îmbolnăvit de Ebola. A fost la un pas de moarte, pierzând foarte mult sânge. Cu toate astea, nu s-a dus la spital din pricina lipsei de bani. Perioada în care a fost bolnavă s-a suprapus cu perioada în care tatăl ei, susținător al țărăniștilor, era întemnițat în teribila închisoare de la Pitești.
„Eu n-am avut niciodată gripă porcină. Eu am avut tot Ebola. Am avut Ebola, acea boală cumplită. Când eram studentă am avut această Ebola. De fapt, era un fel de gripă asiatică, care umbla, și din care murea foarte multă lume.
Și în pușcărie la tata mureau mulți. Atunci a fost momentul grav. Eu muream acasă și tata putea să moară la Pitești. Problema este că îți curgea sânge din nas doar dacă întorceai capul puțin. Am pierdut atâta sânge! Pe vremea aia nu știam ce e ăla spital, nu aveam bani de spital, de abia aveam ce să mănânc. Am scăpat printr-o minune. Da, m-a scăpat Dumnezeu. După aceea am avut boli din acestea gripale, viroze, care m-au întărit.
De aceea sunt eu astăzi sănătoasă și rezistentă. Am foarte mulți anticorpi. Eu acum sunt o persoană foarte rezistentă, pentru că am trecut prin foarte multe boli. Despre relația cu Dumnezeu, relația spirituală, despre care nu se poate povesti, trebuie să o ții în tine. Mi-a dat tot ceea ce i-am cerut„, a dezvăluit Rodica Popescu Bitănescu în emisiunea 40 de întrebări cu Denise Rifai.
Nichifor Popescu a fost închis la temuta închisoare din Piteşti timp de aproape trei ani. În toată această perioadă, bărbatul a fost supus unor chinuri inimaginabile, care i-au produs nu doar răni fizice, dar l-au marcat mai ales psihic. Odată ajuns acasă, bărbatul şi-a rugat familia să nu îl întrebe nimic legat de perioada de detenţie, întrucât i se interzisese să vorbească despre asta.
„Tata a fost foarte bogat. A avut mori, iazuri, pământ… A venit naţionalizarea din ’48 şi am rămas fără nimic. După câţiva ani, a intrat şi în puşcărie pentru că el era ţărănist. În perioada puşcăriei, am murit de foame şi de frig… Eram studentă. Pentru că pe mama n-o primea nimeni cu un bărbat închis politic, fratele meu, pe la 14 ani, ardea varul în gropi, muncea ca ultimul om să ne aducă un ban. Eram disperată că o să moară tata, iar dacă mama nu avea serviciu, făceam foamea. Noi am mâncat papară… pâine uscată în apă caldă… ani de zile am mâncat papară; o iarnă întreagă am mâncat prune uscate. Am găsit în garajul cuiva din curte două navete de prune uscate. Mamă, ce fericire! Toată iarna aia ne-a făcut mama mâncare de prune uscate”, a povestit Rodica Bitănescu într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani.