Româncă plecată de 11 ani la muncă în Italia, mesaj emoţionant: „Mi s-au umplut buzunarele, dar am sărăcit la suflet”

Româncă plecată de 11 ani la muncă în Italia, mesaj emoţionant. Ileana are acum 56 de ani şi de 11 ani lucrează în Italia. Sărăcia şi grijile au izgonit-o de acasă. Într-un mesaj emoţionant, femeia povesteşte ce a însemnat Italia pentru ea.

Româncă plecată de 11 ani la muncă în Italia, mesaj emoţionant: Sărăcia şi grijile m-au izgonit de acasă

Citeşte şi Lucian Bode explică românilor din diaspora cum pot veni în ţară pentru Paşti. Care sunt variantele

Dacă din punct de vede financiar nu duce lipsă de nimic, femeia spune că se simte săracă sufleteşte. S-a înstrăinat de soţul său, care acum are o relaţie paralelă, iar cei doi băieţi au crescut fără mamă.

„Mă numesc Ileana şi am 56 de ani, sunt în Italia, „la fix”, de 11 ani. Sărăcia şi grijile m-au izgonit de acasă unde eram săracă din punct de vedere financiar. După 11 ani de muncă în Italia am reuşit să rezolv gravele probleme financiare pe care le aveam, deci nu mai sunt acea săracă, fără bani, ci sunt săracă altfel acum

Alte articole

Marcel Ciolacu îi așteaptă acasă pe românii din Diaspora și îi roagă să iasă la vot: „Normal, eu îmi doresc să reveniți”

Marcel Ciolacu a vrut să emigreze în Anglia: „În anul 1991, am vrut să rămân la Londra, în diaspora, dar nu am reuşit. Fratele meu a reuşit, a locuit vreo 15 ani în Germania, cu familia”

De sărăcie tot nu am scăpat, mi s-au umplut buzunarele (am un salariu decent, mulţumitor), dar am sărăcit la suflet. Copiii au crescut mari fără mine, acum sunt plecaţi pe drumul vieţii cu familiile lor, bărbatul mi s-a obişnuit că banii-i vin lunar şi fără muncă, iar eu nu mai găsesc drumul către linişte. Am îmbătrânit departe de casă, am obosit muncind pentru casa. Anii de muncă de aici, din Italia, nu au fost uşori. Au fost cei mai grei ani din viaţa mea, dar am suportat orice de dragul copiilor. Nopţile nedormite, mâncarea, uneori puţină, alteori suficientă, nu mai are parcă nici un gust. Zilele trec toate la fel!

Copiii sunt acum la casele lor (am 2 băieţi), se întreţin singuri, nu mai au nevoie de ajutorul meu. Bărbatul, deşi aşteaptă bani de la mine pentru întreţinerea casei, în cei 11 ani petrecuţi departe unul de celălalt, şi-a făcut o viaţă a lui, una paralelă cu cea pe care o avea cu mine, în care eu nu mai am loc. Ceea ce mai împărţim în doi este spaţiul din casa noastră, când merg în concedii în ţară.

De multe ori m-am gândit că ar fi timpul să mă retrag acasă, dar la anii mei… nu pot lua nici pensie (nu am ajuns încă la vârsta pensionării) şi nici nu ar vrea să mă angajeze cineva. Cum m-aş putea întreţine? Voi continua să muncesc aici, atât cât voi putea, apoi… încotro? Trăiesc între trecut şi prezent: trecutul plin de grija copiilor şi de teamă de a nu reuşi să îi întreţin şi prezentul în care nu mă mai regăsesc decât singură şi pierdută. Ce a însemnat Italia pentru mine?”, povesteşte Ileana, potrvit bzi. 

Citeşte şi Un român stabilit în Italia riscă ani grei de închisoare. Totul după un conflict izbucnit în parcarea unui supermarket