O româncă plecată la muncă în străinătate a fost trasă pe sfoară tocmai de un conaţional. Dornică de dragoste, femeia a crezut orbeşte în vorbele bărbatului care îi dădea asigurări că o iubeşte. Dar a plătit scump această naivitate. Mai exact, 14.000 de euro, trimişi în ţară în decursul a patru ani.
Când şi-a dat seama că a fost înşelată, femeia s-a adresat instanţei pentru recuperarea prejudiciului. Dar cum un necaz nu vine niciodată singur, magistraţii nu i-au dat câştig de cauză, scrie ziare.com
„Și-a bătut joc de mine”, a mărturisit femeia, care se simte trădată şi dezamăgită de bărbatul care a asigurat-o constant că o iubește.
Individul „îi cerea constant diverse sume de bani, fie cu titlu de împrumut, fie pentru a cumpăra obiecte pentru casă, fie, pur și simplu, pentru că avea nevoie”. Femeia nu avea niciun motiv să nu-l creadă că nu investeşte în casă. Ea a considerat că simplul fapt că îi spune ce face cu banii este suficient este o dovadă a faptului că şi face ceea ce spune.
„Evident, nu am putut crede că mă minte, câtă vreme îmi spunea mereu ce face cu banii, că investește în imobil tocmai pentru a avea unde să locuim împreună”, a afirmat femeia.
La rândul lui, bărbatul susţine că între ei nu a fost vorba despre o relaţie de iubire, ci doar de prietenie. Totuşi, conversaţiile purtate pe Messenger contrazic afirmaţiile bărbatului.
El a spus că a folosit banii trimişi ca să o preia de la aeroport când venea acasă şi ca să o plimbe cu maşina. A negat investițiile la casă făcute cu banii dați de femeie, precum și faptul că i-ar fi spus „ce-i al meu e şi al tău”.
Acum, femeia vrea să-şi recupereze prejuiciul în instanţă. Inițial, Judecătoria Câmpeni i-a dat dreptate, însă, în apel, Tribunalul Alba a respins acțiunea ei. Şi asta întrucât între ei nu a fost încheiat un contract de împrumut. În hotărârea sa din 20 aprilie 2023, Tribunalul a precizat:
„Transferurile bancare efectuate pe numele apelantului nu pot constitui o probă suficientă pentru dovedirea contractului de împrumut, cu atât mai mult cu cât sumele virate sunt cuprinse între 50 şi 300 de euro, au fost trimise pe parcursul a mai mulţi ani şi nu cuprind nicio referință cu privire la natura sumelor virate.
Întrucât în speţă nu a fost dovedită încheierea unui contract de împrumut între părţi, Tribunalul, va admite apelul declarat, va schimba în parte sentința atacată şi rejudecând în aceste limite va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă”, se arată în decizia instanţei.
Decizia poate fi contestată la Curtea de Apel.