Români premiaţi la Berlin în cadrul proiectului Gala 100 pentru Centenar

Gala s-a desfăşurat în prezenţa ministrului pentru românii de pretutindeni, doamna Natalia-Elena Intotero alături de reprezentanţi ai misiunii diplomatice din Germania, ai mediului asociativ, ai clerului român şi ai mass-media în limba română.

„Comunitatea de români din Germania este deosebit de importantă pe agenda ministerului iar activităţile pe care conaţionalii noştri le derulează aduc cinste şi valoare ţării. Vorbim despre medici, profesori, ingineri, constructori, artişti, antreprenori care conturează o imagine frumoasă a României, fapt pentru care le mulţumim”, a subliniat ministrul Natalia Elena Intotero.

Această iniţiativă este dedicată Anului Centenar şi îşi propune să celebreze excelenţa românească şi recunoaşterea meritelor şi a valorii aduse de membrii comunităţii româneşti din Germania.

Evenimentul s-a bucurat şi de participarea Grupului Cameral Virtuozii Filarmonicii din Berlin.

Vă prezentăm lista laureaţilor şi biografiile lor:

Alexandra Maria Lara, născută în Bucureşti, la 12 noiembrie 1978, nu doar că se numără printre actriţele germane cele mai populare şi cu cel mai mare succes, ci este şi una dintre cele mai talentate. Şi-a dovedit complexitatea ei impresionantă încă de la începutul carierei şi a convins nu numai ca adolescentă, în rolul protagonistei din serialul ZDF „Măi, Pia!” (1996, Regie: Karola Hattop), ci şi prin alte diverse producţii, precum „Povestea lui Bubi Scholz” (1997, Regie: Roland Suso Richter) sau într-un rol mai mic, în ecranizarea best-seller-ului lui Hans-Christian Schmid, „Crazy” (2000).

Pentru prima dată a obţinut un succes internaţional cu filmul în două părţi „Tunelul” (2001, Regie: Roland Suso Richter), prezentat în SUA chiar şi în cinematografe, în urma căruia a obţinut premiul New Faces Award. În rolul deosebit de complex al secretarei lui Hitler, Traudl Jung, în filmul „Căderea” (2004), a entuziasmat un public de milioane de persoane, în întreaga lume, alături de Bruno Ganz. Filmul lui Oliver Hirschbiegal a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru cel mai bun film străin, o realizare la care a ajuns, patru ani mai târziu şi filmul „Complexul Baader Meinhof” (2008). Lara joacă rolul-cheie al teroristei de stânga Petra Schelm, în drama lui Uli Edel, dedicată unuia dintre cele mai importante capitole din istoria germană de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Pe cât de convingătoare prin subtilitate şi intensitate este Lara în rolurile sale dramatice, pe atât de amuzantă este în orice tip de comedie. Pentru Doris Dorrie în „Gol” (2002), precum şi în „Pescarul şi soţia sa” (2005), a intrat în două roluri extrem de diferite, în timp ce în „Rubbeldiekatz” (2011), în regia lui Detlev Buck şi-a dovedit talentul pentru umorul de tip screwball. Recent, alături de Florian David Fitz şi Matthias Schweighofer, în „Cea mai mişto zi” (2016), a reuşit să stârnească valuri de admiraţie. Nu mai este nici un secret faptul că Lara are şi un mare talent musical: în „Despre căutarea şi găsirea iubirii” (2005), a excepţionalului regizor Helmut Dietl, se transformă dintr-o studentă de canto fără succes într-una dintre cele mai apreciate cântăreţe de cor, având ea însăşi microfonul în mână.

Faptul că Lara a primit deja un Bambi, Premiul Camerei de Aur şi Premiul Jupiter şi nu se dă înapoi din faţă niciunei provocări, convingând în toate genurile, a devenit cunoscut şi dincolo de graniţele Germaniei, foarte rapid. În „Control” (2007), de Anton Corbijn, a avut o prezenţă extraordinară, alături de Sam Riley, în timp ce Ron Howard a ales-o pentru rolul soţiei lui Nikki Lauda, în drama cu piloţi de curse „Rush – totul pentru victorie” (2013). Şi alţi regizori, precum Francis Ford Coppola („Tinereţe fără tinereţe”, 2007), Spike Lee („Buffalo Soldiers ’44 – Minunea Sfintei Ana”, 2008) sau Stephen Daldry („Cititorul”, 2008) au mizat pe talentul ei. Însă ea nu se mai limitează de mult doar la spaţiul anglofon, ci a jucat şi alături de Gerard Depardieu în „Small World” (2010, Regie: Bruno Chiche), Sam Garbarskis „Străini familiari” (2010) sau „Imagine” (2012) al regizorului Andrzej Jakimowski.
Printre ultimele proiecte ale actriţei, care este totodată şi vocea din cartea audio pentru copii „Micul dragon Iubeşte-mă”, se numără şi filmarea clasicului pentru adolescenţi „Robbi, Tobbi şi Fliewatuut”, precum şi „Patru împotriva băncii”, în regia lui Wolfgang Petersen, cu Til Schweiger, Matthias Schweighofer, Michael Bully Herbig şi Jan Josef Liefers.

În 2017, Lara poate fi văzută nu numai în serialul de pe Amazon „Eşti căutat”, ci şi în producţia hollywoodiană „Geostorm”, precum şi în mult aşteptatul film cu gangsteri „Numai Dumnezeu mă poate judeca”, alături de Moritz Bleibtreu.

*

Valentin Plătăreanu, născut în Bucureşti, la 16 noiembrie 1936, fiul doctorului V. M. Plătăreanu, membru al Academiei de Istoria Medicinii, remarcabil chirurg şi autor de cărţi cu caracter ştiinţific, nu a îmbrăţişat medicina, ci s-a decis să urmeze Arta actorului.

Absolvent al Academiei de Teatru şi Film I. L. Caragiale din Bucureşti, a avut ca profesori pe Irina Răchiţeanu Şirianu, Marioara Voiculescu, Ion Lucian ş.a. Examenul de diploma a fost absolvit cu rolul lui Higgins din piesa Pygmalion de Bernard Show. A urmat stagiul cu colegi de elită: Amza Pelea, Leopoldina Bălănuţă, Florin Piersic, Cosma Braşoveanu, Ştefan Tapalagă, George Motoi ş.a. la Teatrul din Piatra-Neamţ, pe care l-au şi inaugurat.

Prin concurs, ajuns la Bucureşti, îşi începe o bogată activitate ca actor pe scena Teatrului de Comedie în piese cum ar fi: Burghezul gentilom (Moliere), Prietena mea Pix (V. Em. Galan), Platonov (A. P. Cehov), 12 oameni furioşi (Reginald Rose) etc. Pe micul ecran, a interpretat diverse roluri, având o bogată prezenţă în emisiuni seriale precum: Istoria Teatrului cu public (live), Clubul Tinereţii (TV), realizând, în paralel, montări cu roluri în Hernani (Victor Hugo), Cadavrul viu (Lev Tolstoi), Doctor fără voie (Moliere), Pescăruşul (A. P. Cehov), împreună cu regizorul de televiziune Cornel Popa.

Activitatea dedicată scenei de teatru a fost împletită cu munca pe platourile de filmare, unde a colaborat cu valoroşi regizori: Malvina Urşianu, Sergiu Nicolaescu, Mircea Mureşan, Mircea Drăgan, Alecu Croitoru, Andrei Blaier ş.a. Vocea sa cu vibraţii calde şi atent studiate i-a oferit o bogată colaborare în domeniul teatrului şi a emisiunilor radiofonice, lista prezenţelor radiofonice trecând de 1.000 de emisiuni.

O adevărată pasiune organizatorică l-a adus la conducerea Teatrului de Comedie şi a Teatrului Naţional din Bucureşti „I. L. Caragiale”, sub conducerea maestrului Radu Beligan, unde a jucat ca actor şi a fost prezent timp de doi ani de zile. Bucurându-se de împliniri profesionale deosebite şi fiind în vârf de carieră, a luat totuşi hotărârea – dificilă pentru un actor – să părăsească ţara.

Această perioadă, ca şi succesul fiicei sale Alexandra Maria Lara în domeniul filmului, cu sprijinul de nepreţuit al soţiei sale Doina, sunt mărturisite în cartea Und Bitte (2010), care povesteşte istoria recuceririi succesului de către o familie de actori în mediul unei culturi de adopţie.

În Germania, a urmat după stabilire o vreme cu diferite joburi pentru supravieţuire: grădinar, administrator, sufleor la Teatrul Francez din Berlin, care l-a şi adoptat. Apoi, au venit primele roluri interpretate în franceză, prima punere în scenă fiind L’aigle a deux tetes de Jean Cocteau, apoi Le medicin malgre lui de Moliere, Le fetichiste de Michel Tournier ş.a. Au venit la rând diferite roluri în film, unde a jucat alături de importanţi actori germani precum: Matthias Habich, Dagmar Manzel, Gotz George, Hannelore Elsner, Manfred Krug, Jorg Schuttauf, Katharina Thalbach, Manfred Zapatka ş.a. A montat, de asemenea, peste 50 de spectacole, inclusiv după autori români, precum I. L. Caragiale, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian.

O bucurie specială a reprezentat-o filmul Offset (2005), în regia lui Didi Danquart, în care Valentin Plătăreanu a jucat alături de fiica sa, Alexandra Maria Lara, în limba română, filmul fiind turnat în România. Filmul Viaţa mea (2008), în regia lui Gero von Boehm, unul din cei mai importanţi jurnalişti de cultură din Germania, prezintă traseul şi destinul unei familii de artişti români, care au ales calea auto-exilului, plecând dintr-o Românie aflată în plin comunism, urmând a se stabili în Germania. Aici, Valentin Plătăreanu şi-a reinventat cu strălucire cariera de actor, profesor, director de şcoală de teatru, în contextul unei alte culturi. Dincolo de talentul artistic rar, moştenit de de la tatăl său şi potenţat printr-o atentă cultivare, Alexandra a fost desemnată de presa germană (Bild Zeitung), în 2005, drept cea mai frumoasă actriţă din Germania.

În 1992, Valentin Plătăreanu a fondat Şcoala de Teatru Charlottenburg, pe care o conduce în calitate de director, fiind una din cele mai bune şcoli de profil din Germania. Unul din numele de mare prestigiu în galeria de absolvenţi ai şcolii respective este cel al Alexandrei Maria Lara, devenită celebră în Germania şi în mediul internaţional de profil.

Şcoala de Teatru Charlottenburg a dezvoltat proiecte, de-a lungul timpului, cu parteneri din România (Teatrul „Anton Pann”, din Râmnicu-Vâlcea), implicându-se de asemenea în sărbătorirea centenarului I. L. Caragiale (2012), în timp ce maestrul Valentin Plătăreanu a fost prezent pe scenele din Berlin cu recitaluri din marii poeţi români.

Începând cu 2018, Şcoala de Teatru Charlottenburg şi-a deschis porţile pentru colaborarea cu mediile teatrale din România, iniţiind o serie de stagii şi programe oferite spre participare actorilor tineri din România.

*

Anca-Ligia GROSU – membru al Academiei Germane de Ştiinţă „Leopoldina”

Anca-Ligia Grosu este profesor, medic şi director al Clinicii de Radioterapie al Spitalului Universitar din Freiburg, Germania. Născută la Cluj-Napoca, a absolvit Liceul de Matematică şi Fizică Nicolae Bălcescu din oraşul natal. După studiul de Medicină Generală la Facultatea de Medicină din Cluj a emigrat în Germania pentru a-şi face specializarea în Radiologie, iar apoi în Radio-Oncologie la Clinica Rechts der Isar a Universităţii Tehnice din Munchen. Activitatea ei ştiinţifică s-a concentrat asupra radiochirurgiei, a radioterapiei stereotactice şi asupra introducerii imaginilor biologice în planificarea radioterapeutică. În aceste domenii lucrările ştiinţifice ale prof. Grosu au reprezentat un pionierat, deschizând noi drumuri spre efectuarea unei radioterapii personalizate şi individualizate de mare precizie. Prin aceste metode se poate vindeca un număr semnificativ de tumori canceroase şi se pot salva vieţile multor pacienţi.

După 15 ani de activitate în Munchen, prof. Grosu s-a mutat în SUA pentru a participa la cercetarea în domeniul terapiei cu protoni la Harvard Medical School din Boston (SUA), una din instituţiile academice de renume mondial, cu care colaborează intensiv şi în continuare. Doi ani mai târziu, în 2007, dr. Grosu a fost numită directoarea Clinicii de Radioterapie a Spitalului Universitar din Freiburg, una din cele mai mari clinici de Radioterapie din Germania. Doamna profesor Grosu a fost prodecan al Facultăţii de Medicină din Freiburg, este membră a Senatului Universităţii din Freiburg, este profesor onorific al Universităţii din Ohio, Columbus, SUA – pentru a enumera numai câteva din activităţile ei academice de înalt prestigiu.

Anca-Ligia Grosu a fost aleasă în iulie 2018 membru al Academiei Germane de Ştiinţă „Leopoldina”, o instituţie de mare tradiţie şi renume naţional şi internaţional. Entuziasmul ei pentru nobila cauză de vindecare a pacienţilor este elementul care caracterizează toate preocupările ei din domeniul cercetării, al activităţii didactice şi mai ales activitatea ei de medic în Spitalul Universitar din Freiburg.

*

Bernd Fabritius – Membru în Parlamentul German şi în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (2013-2017) – Însărcinat federal pentru imigranţi şi minorităţi naţionale (din 2014)

Bernd Fabritius: „Germanii aflaţi în România şi germanii originari din România trebuie să îşi asume şi să configureze rolul lor de ambasadori între cele două ţări”.

În anul 2018, numirea Prof. Dr. Dr. h. c. Bernd Fabritius în funcţia de Însărcinat al guvernului federal pentru repatriaţi şi minorităţi naţionale a reprezentat prima desemnare a unei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale germane, venite ca imigrant în Germania, într-o poziţie a unei demnităţi publice federale în Germania.

Născut în 1965 la Agnita, Bernd Fabritius a crescut în oraşul Sibiu, aflat în apropiere. După venirea sa în Germania în 1984, Bernd Fabritius a urmat Facultatea de Drept a Universităţii „Ludwig Maximilian” din Munchen. Din 1997 este avocat şi proprietarul unei case de avocatură.

Începând cu 1998, Bernd Fabritius a ocupat diferite funcţii de conducere în cadrul Comunităţii Saşilor Transilvăneni şi s-a implicat activ, în diferite moduri, în crearea de punţi între România şi Germania. Între 2007 şi 2018 a fost preşedinte federal al Asociaţiei Saşilor Transilvăneni în Germania, precum şi preşedinte al Federaţiei Internaţionale a Saşilor Transilvăneni. Atunci când a preluat funcţia de preşedinte al Asociaţiei Deportaţilor, a declarat că tema relaţiilor dintre popoare şi state în ţinuturile din care au provenit mulţi deportaţi va deveni o temă centrală a activităţii sale.

Bernd Fabritius s-a implicat în mod deosebit în construirea unor relaţii foarte strânse între România şi Bavaria. În anul 2000, ministrul bavarez pentru muncă, afaceri sociale, sănătate, familie şi femei, Barbara Stamm, l-a numit reprezentant al Bavariei în Comitetul Româno-Bavarez pentru proiecte sociale şi medicale. El este membru fondator şi vicepreşedinte al Fundaţiei Bavaria-România pentru Asistenţă Socială în România.

Bernd Fabritius se implică şi în consolidarea legăturilor academice. El predă la Facultatea de Drept a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, în calitate de profesor asociat, precum şi la Universitatea Germano-Română pentru Drept şi Instituţii Europene.
Odată cu alegerea sa în Parlamentul German, în 2013, Bernd Fabritius s-a implicat în dezvoltarea relaţiilor germano-române, pe noi paliere, ca preşedinte adjunct al Grupului Parlamentar de Prietenie Germania-România. În calitate de membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, unde a fost prim preşedinte adjunct în Comisia pentru Justiţie şi Drepturile Omului, a putut folosi noi oportunităţi în acest sens. De asemenea, ca raportor, a contribuit semnificativ la rezoluţia Adunării Parlamentare în privinţa statului de drept şi a combaterii corupţiei în România. Şi în calitatea sa actuală, de Însărcinat al Guvernului Federal pentru imigranţi şi minorităţi naţionale, Bernd Fabritius are legături deosebit de strânse cu instituţiile responsabile în România pentru protecţia drepturilor minorităţilor şi pentru minoritatea germană de aici.

Bernd Fabritius vede în apartenenţii la minorităţile naţionale şi în oamenii care şi-au părăsit patria nu numai nişte constructori de punţi între state. Pentru el, aceştia sunt totodată acei ambasadorii graţie cărora mulţi dintre conlocuitori pot afla informaţii relevante despre ţara respectivă. Abilitarea bilingvă şi abilitarea în două culturi reprezintă pentru Bernd Fabritius nu doar o calificare valoroasă, ci şi o datorie: „germani aflaţi în România şi germanii originari din România trebuie să îşi asume şi să configureze rolul lor de ambasadori între cele două ţări”.

*

Bianca Bourbon

Născută în Bucureşti, a studiat Relaţii Economice Internaţionale în acelaşi oraş, sperând să lucreze în diplomaţie, într-una din ambasadele României din lume. Nu a ajuns însă în diplomaţie, deoarece, chiar după terminarea facultăţii, în septembrie 1997, a început să lucreze pentru Compania Coca-Cola, care îşi deschisese un birou la Bucureşti. A lucrat aici timp de 12 ani, ocupând diverse poziţii în departamentul de marketing al businessului din România, extinzându-şi apoi responsabilităţile şi asupra ţărilor din jur – Bulgaria, Moldova, Albania şi ţările din fosta Iugoslavie.

În 2009 s-a mutat la Viena, pentru a conduce afacerile aceleiaşi companii din Centrul Europei, răspunzând de Austria, Elveţia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, iar după 5 ani în care a locuit la Viena şi Budapesta, a preluat conducerea companiei în Germania, Danemarca şi Finlanda. Din 2015 locuieşte în Berlin, împreuna cu soţul său, Cristian. În ultimii doi ani şi-a completat educaţia cu un Executive MBA la Harvard Business School.

Una dintre realizările profesionale de care este mândră, este lansarea unei arome de Fanta, specială pentru români. Este vorba de Fanta Shokata, realizată pe baza băuturii tradiţionale socata. După lansarea din Romania, această aromă a ajuns aproape pe tot globul, începând din Europa, până chiar şi în Japonia.

În ţările în care a locuit în străinătate, Bianca a fost în contact cu alţi profesionişti români, iar acum, în Germania, este implicată în stimularea dezvoltării unor reţele ale profesioniştilor de top din diaspora română.

Bianca este o ambasadoare pentru diversitate şi incluziune, deoarece este convinsă ca echipele diverse (din punct de vedere al naţionalităţii, vârstei, sexului, gândirii) produc rezultate mai bune. Ea activează în mai multe organizaţii care promovează diversitatea, atât în cadrul companiei pentru care lucrează, cât şi în cadrul Camerei de Comerţ Germano-Americane, unde este membră în board şi „Campion al diversităţii”. În acest context, crede ca românii pot aduce multe calităţi în cadrul unei echipe, de la seriozitate şi profesionalism, la rezolvarea creativă a problemelor, gestionarea flexibilă a resurselor şi adaptabilitate la schimbare, toate foarte importante acum şi in viitor. De asemenea, crescând într-o familie în care ambii părinţi munceau, precum majoritatea familiilor româneşti, crede că femeile pot juca un rol mult mai mare în societate şi pot integra, pot echilibra munca lor cu viaţa lor privată, cu familiile lor.

*

Prof. Dr. Hans-Christian Maner – Istoric, Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz

S-a născut la Târnăveni în anul 1963, a trăit la Jidvei şi la Codlea şi a urmat liceul Johannes Honterus la Braşov. În anul 1981 s-a stabilit cu familia în Germania. A studiat teologia protestantă, istoria şi ştiinţele politice la universităţiile din Tubingen, Mainz şi Bucureşti. La Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz a obţinut în anul 1997 titlul de doctor cu lucrarea „Zwischen Demokratie und autoritarem Regime. Voraussetzungen und Entfaltung der Krise des parlamentarischen Systems in Rumanien in den 30er Jahren”, pentru care i-a fost decernat premiul Societăţii Sudesteuropene din Munchen. În perioada 1998-2002 a fost cercetător ştiinţific al Centrului Ştiinţifico-Istoric pentru Istoria şi Cultura Europei Centrale şi de Est (Geisteswissenschaftliches Zentrum fur Geschichte und Kultur Ostmitteleuropas) din Leipzig unde a scris lucrarea de habilitare (docenţă). Din anul 2002 ţine cursuri şi cercetează în cadrul Seminarului de Istorie al Universităţii Johannes Gutenberg din Mainz în special istoria Europei de Sudest, iar în anul 2010 a fost numit profesor. Tot la Universitatea din Mainz conduce filiala Societăţii Sudesteuropene.

Printre publicaţiile principale proprii se numeră monografiile „Parlamentarismus in Rumanien (1930-1940). Demokratie im autoritaren Umfeld” (Parlamentarismul în România (1930-1940). Democraţia în mediul autoritar). (Munchen 1997) (trad. „Parlamentarismul în România, 1930-1940”. Bucureşti 2004); „Multiple Identitaten – Der Blick des orthodoxen Sudosteuropa auf ‘˜Europa’.” (Identităţi multiple – viziunea ortodoxă a Europei de Sud-Est asupra ‘Europei’). (Bonn 2003): „Multikonfessionalitat und neue Staatlichkeit. Orthodoxe, griechisch-katholische und romisch-katholische Kirche in Siebenburgen und Altrumanien zwischen den Weltkriegen (1918-1940)” (Multiconfesionalitate şi noua statalitate. Biserica ortodoxă, greco-catolică şi romano-catolică din Transilvania şi din Regat între cele două războaie mondiale (1918-1940)). (Stuttgart 2007); „Galizien. Eine Grenzregion im Kalkul der Donaumonarchie im 18. und 19. Jahrhundert” (Galicia. O regiune de graniţă în calculul monarhiei habsburgice în secolele 18 şi 19). Munchen 2007.”

Principalele direcţii de cercetare sunt legate de istoria şi istoria culturală a Europei Centrale de Est şi de Sud Est începând din perioada modernă până în secolul 21. O preocupare specială constă în promovarea interesului pentru istoria şi cultura României. Aceasta se reflectă nu numai în temele de cercetare şi de predare ci şi în efectuarea mai multor excursii de studiu în România cu studenţi de la Universitatea din Mainz. Înfiinţarea lectoratului de limba şi cultura română la Universitatea din Mainz a însemnat şi începutul organizării anuale a „zilei de studiu dedicată României”, al cărui iniţiator a fost şi care se preocupă cu teme interdisciplinare de literatură, cultură şi istorie pentru şi cu studenţi. A iniţiat mai multe parteneriate Erasmus cu un număr de universităţi din România (Galaţi, Iaşi, Sibiu, Alba Iulia, Bucureşti). Legături constante şi strânse există cu Facultatea de Istorie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza şi Institutul „A.D. Xenopol” din Iaşi al cărui membru de onoare este. Colaborări ştiinţifice fructuoase are cu Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, cu Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti si cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, cu Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii Ovidius din Constanţa.

În activităţile sale profesionale şi private, el se ghidează după ideea de toleranţă, de multiperspectivitate, de înţelegere interculturală şi interregională.

*

Laurenţiu Dincă – Violonist în cadrul Filarmonicii din Berlin

Laurenţiu Dincă s-a născut în Craiova, fiind – aşa cum mărturiseşte – o cometă muzicală într-o familie în care nimeni, până la el, nu a fost muzician. Descoperirea înclinaţiei muzicale o datorează lui Aurel Maican, o rudă apropiată, care era violonist în cadrul Filarmonicii din Craiova. Acesta ştia să cânte la trei instrumente şi, fiind totodată şi inginer, pe lângă activitatea de violonist a construit însăşi clădirea Filarmonicii din Capitala Olteniei.

Laurenţiu Dincă a urmat cursurile Liceului de Muzică din Bucureşti, la clasa Profesorului George Manoliu, fiind aici remarcat de Profesoara de pian Mira Chişoiu, cu care a urmat un program de pregătire intensivă. Astfel, a intrat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în trei ani. A activat apoi pentru trei ani în cadrul Orchetrei Radio din Bucureşti, după care a continuat studiile de vioară la Conservatorul din Lubeck, cu Profesorul Petru Munteanu. A câştigat mai multe premii internaţionale de vioară: Tibor Varga (Sion – Elveţia), Louis Spohr (Freiburg – Germania), Canales (Barcelona – Spania), primind poziţia de Prim Ajutor de Concertmaistru la Orchestra Radio din Frankfurt (1980 – 1984).

În 1984, susţine un concurs cu Maestrul Herbert von Karajan, devenind membru al Filarmonicii din Berlin, cotată de critica de specialitate şi publicul meloman drept cea mai prestigioasă Orchestră Filarmonică din lume. De aici înainte, biografia sa profesională se identifică cu cea a Filarmonicii din Berlin, unde înfiinţează, de asemenea, o serie de grupuri camerale pe care le conduce, de peste 25 de ani: Viorile Filarmonicii din Berlin, Cvartetul de coarde Atheneum, Octetul de Coarde al Filarmonicii şi ansamblul Virtuozii Filarmonicii din Berlin.

Laurenţiu Dincă este laureat al Premiului Viottis (Italia) şi a fost distins cu Ordinul pentru Merit al Crucii Malteze. Pentru publicul în faţa căruia concertează, cântă pe o vioară realizată de Andrea Guarnieri.

*

Michael H. SCHMIDT – Preşedintele Fundaţiei Michael Schmidt

Deţine Grupul Automobile Bavaria, cea mai mare reţea de dealeri BMW din Europa Centrala şi de Sud-Est, cu 13 reprezentanţe în România, singura reprezentanţă Rolls-Royce din regiune şi Grupul MHS Truck and Bus, importator general şi distribuitor al vehiculelor MAN în Romania, precum şi Grupul Autohaus Michael Schmidt cu 5 dealeri în Germania.

Este Preşedintele Fundaţiei Michael Schmidt, organizaţie care se concentrează pe conservarea patrimoniului cultural săsesc, sprijinirea proiectelor educaţionale care susţin învăţământul în limba germană, precum şi promovarea turismului şi implicit dezvoltarea economică a zonei din judetul Braşov denumită „Ţara Ovăzului – Haferland”. Este Director General al Forumului de Cooperare Bilaterala Roman-German, asociaţie care promovează şi consolidează cooperarea româno – germană prin menţinerea unui dialog permanent şi susţinut cu instituţiile guvernamentale şi private din România şi Germania.

Plecat în anul 1981 în Germania, împreună cu părinţii şi fraţii săi, a absolvit Universitatea Tehnică din Munchen, iar în timpul studenţiei a devenit membru în Asociaţia Saşilor din Germania, implicându-se activ în proiectele tineretului săsesc. Din dragoste pentru locurile natale s-a întors în ţară acum mai bine de 20 de ani şi a construit afaceri de succes pentru comunitatea de aici, dar este şi unul dintre puţinii oameni de afaceri care au dezvoltat un business de succes peste hotare, în Germania. Cu o reţea de 5 dealeri BMW în zona oraşului Munchen şi cel mai mare dealer Rolls-Royce din ţara respectivă, Michael Schmidt este unul dintre reprezentanţii de frunte ai comunităţii săseşti din România şi Germania.

Pentru merite deosebite în dezvoltarea relaţiilor româno-germane şi a conservării patrimoniului cultural al minorităţii germane în România, a fost decorat de către Excelenţa Sa Preşedintele Republicii Federale Germania, domnul Joachim Gauck, cu Crucea de merit în grad de cavaler a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania.

*

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Dr. Serafim Joantă

S-a născut la 4 septembrie 1948 în Boholţ, în apropiere de Făgăraş. A absolvit Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1974) şi a urmat cursurile doctorale la Institutul „St. Serge” din Paris, unde a obţinut titlul de doctor în teologie cu teza: „Le renouveau hesychaste dans les pays roumains” (1985). A slujit ca preot în satul Pojorta – Făgăraş (1974-1975), iar apoi a îndeplinit, la centrul Eparhial de la Alba Iulia, funcţiile de muzeograf şi preot misionar (1975-1982). Revenit de la studii din Franţa, a fost numit duhovnic şi asistent la Institutul Teologic din Sibiu (1989-1990), iar în 12 februarie 1990 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul de „Făgărăşeanul”.

Din iunie 1994, îndeplineşte funcţia de mitropolit pentru românii ortodocşi din Germania şi Europa Centrală. În 1994-1998 a fost Locum-tenens de Arhiepiscop pentru Europa Occidentală. Din 1994 până în 2018, în Germania numărul parohiilor româneşti a crescut de la 6 la 110, la care se pot adăuga numeroase alte parohii înfiinţate în Austria, ţările Europei de Nord, dar şi în ţările din vestul continentului. Activitatea sa misionară intensă a fost apreciată atât de Statul Român, primind în 2012 Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, cât şi de autorităţile germane, primind în 2009 Medalia constituţională de argint a Bavariei, iar în 2015 Ordinul de merit bavarez (Bayerischen Verdienstorden). Mitropoliei cu sediul la Nurnberg i-a fost recunoscut statutul de Corporaţie de Drept public în 2006 de către landul Bavaria, iar ulterior şi de către alte landuri.

A publicat zeci de articole teologice şi a participat la numeroase conferinţe locale şi internaţionale, reprezentând Ortodoxia românească în cercuri teologice dar şi laice. Ultimul volum publicat: Sfinţii printre noi: De la Paisie Olaru la Rafail Noica – duhovnici pe care i-am cunoscut, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, iar în această toamnă vor apărea volumele: De te voi uita Ierusalime – sau Ortodoxia trăită în Occident, respectiv Convorbiri cu tinerii la mănăstirea Oaşa – ambele Ed. Doxologia, Iaşi, 2018

Mai multe informaţii, aici: http://mitropolia-ro.de/index.php/8-mitropolia/33-mitropolitul-serafim-joanta

*

Peter Maffay: muzician, preşedinte al Fundaţiei Peter Maffay

Peter Maffay, pe numele său adevărat Peter Alexander Makkay, s-a născut la data de 30 august 1949, în oraşul Braşov, ca fiu al unei mame germane şi al unui tată maghiar.

În anul 1963, familia s-a mutat în Germania. Maffay a frecventat mai întâi şcoala gimnazială, apoi liceul. Deja de la vârsta de şapte ani a început să studieze vioara, la dorinţa mamei sale, iar la 14 ani a primit cadou prima chitară. În 1968, Maffay a renunţat la şcoală şi a început o şcoală profesională de chimografie, pe care a întrerupt-o atunci când o piesă a sa – „Tu” – a devenit hit, fiind vândută în milioane de exemplare şi menţinându-se în top-uri timp de 30 de săptămâni. Nu a regretat niciodată decizia de a se dedica profesional în întregime muzicii şi a avut dreptate: cu 18 albume, ajunse pe locul I în topuri, Peter Maffay este artistul german cu cel mai mare succes.

Pe lângă muzica rock, Peter Maffay a creat şi basmul muzical „Tabaluga”. Peste trei milioane de oameni l-au văzut pe micul dragon verde live.

Peter Maffay nu se mulţumeşte însă doar să pună în cântece şi să aducă pe scenă viziunea sa despre o viaţă mai bună: „Fundaţia Peter Maffay”, înfiinţată în anul 2000, s-a dedicat copiilor traumatizaţi, bolnavi cronic, dezavantajaţi social şi neglijaţi. În acest scop, fundaţia întreţine patru cămine de vacanţă pentru copii: în Germania, Spania şi România. Anual, 1200 de copii îşi petrec aici vacanţele. În satul Roadeş, din România, fundaţia s-a implicat activ în dezvoltarea infrastructurii şi a străzilor, precum şi pentru construirea unei reţele de distribuţie a apei potabile în sat.

Muzicianul a înţeles foarte devreme că, în calitatea sa de personalitate a vieţii publice, trebuie să îşi asume şi o responsabilitate în faţa problemelor social-politice. Fie că este vorba despre implicarea în mişcarea pacifistă a anilor 80, ori de concertele susţinute, în RDG, ca unul dintre puţinii muzicieni vest-germani care au cântat şi au pledat pentru Reunificarea Germaniei, fie că şi-a asumat o poziţie clară în beneficiul protecţiei mediului înconjurător ori împotriva xenofobiei şi a extremismului de orice orientare: Peter Maffay ia atitudine. Din acest motiv şi datorită angajamentului său social, a primit numeroase distincţii naţionale şi internaţionale, printre care şi Crucea Federală de Merit, Ordinul de Merit al Bavariei, Ordinul Pentru Merit din partea României şi Medalia Buber Rosenzweig.

*

Prof. Dr. Dr. h.c. mult. Stefan Hell – Om de ştiinţă, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (2014)

Ştefan Hell este o importantă personalitate ştiinţifică a lumii contemporane. S-a născut în România, la Arad, într-o familie de şvabi bănăţeni, tatăl său fiind inginer, iar mama sa învăţătoare. A urmat cursurile şcolii elementare din Sântana, judeţul Arad, după care a fost elev al Liceului „Nikolaus Lenau” din Timişoara. În 1978, familia sa a emigrat în Germania, stabilindu-se la Ludwigshafen.

Studiile universitare le-a făcut, în domeniul fizicii, la prestigioasa Universitate din Heidelberg, cea mai veche dintre universităţile germane, pe care a absolvit-o în 1987. Studiile doctorale le-a realizat tot acolo, susţinând, în 1990, dizertaţia cu tema Reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal.

A lucrat o perioadă ca inventator independent, activitatea sa fiind orientată spre găsirea unor căi de creştere a performanţelor rezoluţiei microscopiei optice dincolo de limitele atinse până la momentul respectiv, ceea ce a dus la construirea premiselor microscopiei 4Pi, o variantă ameliorată a microscopiei de fluorescenţă.

A continuat să lucreze, demonstrând principiul microscopiei 4Pi şi îmbunătăţind performanţele rezoluţiei de profunzime, atât în cadrul stagiului parcurs la European Molecular Biology Laboratory (Heidelberg), cât şi la Universitatea Turku, din Finlanda, unde a fost şef de echipă în cadrul departamentului de fizică medicală, demonstrând principiul microscopiei STED (Stimulated Emission Depletion Microscopy), ca microscop de fluorescenţă. Ulterior, a fost Visiting Scientist la Universitatea din Oxford, în departamentul Engineering Science.

Ştefan Hell obţine Abilitarea la Universitatea din Heidelberg (1996), devenind cercetător în cadrul Institutului Max Planck pentru Chimie Biofizică din Gottingen, al cărui director ajunge în 2002, înfiinţând Departamentul de Nanobiofotonică. În 2003, este conducător al departamentului de Nanoscopie Optică din cadrul Centrului German de Cercetare a Cancerului (DKFZ) şi professor onorar al Universităţii din Gottingen şi Heidelberg.

Ştefan Hell a demonstrat, teoretic şi experimental, faptul că rezoluţia microscopiei de fluorescenţă poate fi decuplată de difracţie şi poate fi crescută cu o fracţie din lungimea de undă a luminii captate (> 200 nanometri). Astfel, a fost depăşit un important prag în dezvoltarea microscopiei, ce fusese sesizat de însuşi fondatorul microscopiei moderne, Ernst Abbe (1873).

Implicaţiile cele mai importante ale descoperirii realizate de Profesorul Hell se referă la creşterea substanţială a posibilităţilor de înţelegere a vieţii celulelor. Iar pentru că unitatea de bază a funcţionării corpului omenesc (şi a oricărei fiinţe) este celula, putem înţelege că au fost construite premise deosebite pentru înţelegerea mecanismului bolilor, ceea ce este foarte important pentru găsirea unor căi de combatere a acestora.

Pentru realizările deosebite în domeniul chimiei şi fizicii optice, Ştefan Hell a primit foarte multe distincţii, între care: Premiul pentru Inovare acordat de Preşedintele Republicii Federale Germania (2010), Premiul Nobel pentru chimie (2014). Din 2012, este membru de onoare al Academiei Române, iar din 2013 membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe „Leopoldina”, din Halle.

În semn de înaltă apreciere pentru întreaga carieră academică, Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a conferit lui Ştefan Hell, în 2015, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Profesorului Ştefan Hell i-a fost decernat, de asemenea, titlul Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Politehnica din Bucureşti (2013), al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad (2014), al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj – Napoca (2016) şi al Universităţii de Vest din Timişoara (2017).