România a avut în trimestrul al treilea a doua creştere din UE a costurilor cu forţa de muncă

Dintre statele care au raportat date, Estonia (7,6%) a consemnat cea mai mare creştere a costurilor totale cu forţa de muncă la nivelul întregii economii, urmată de România (7,2%), în timp ce Olanda şi Cipru (fiecare cu 0,5%) au avut cel mai redus avans. Costurile au scăzut în Slovenia (-0,8%), în timp ce Grecia şi Austria nu au transmis date. La nivelul UE, costurile cu forţa de muncă au urcat cu 1,9% în UE şi cu 2% în zona euro, potrivit Eurostat.

România a înregistrat în trimestrul al treilea cel mai mare avans din UE, de 9,6%, la costurile pentru forţa de muncă din sectorul non-business al economiei, format din administraţia publică, instituţii de apărare, servicii de protecţie socială, educaţie, sănătate, artă şi altele. Sectorul non-business are o pondere de circa 30% în costurile orare cu forţa de muncă la nivelul întrgii economii.

Estonia a raportat a doua mare creştere, de 7,5%, iar Slovenia cea mai mare scădere, de 3,2%. Pe ansamblul UE, avansul a fost de 0,9%, iar în zona euro de 1%.

În 2010, Guvernul a decis reducerea salariilor din sectorul bugetar cu 25%, măsură aplicată din luna iulie. În ianuarie 2011, salariile de bază ale bugetarilor au crescut cu 15%. Guvernul a continuat în acest an procesul de reîntregire a salariilor, care au fost majorate cu 8% în această vară şi cu 7,4% din luna decembrie.

Alte articole

VIDEO Extremiștii bulgari au incendiat reprezentanța UE în Sofia. Protestează faţă de adoptarea monedei Euro

Angajaţii din România care ar putea fi înlocuiţi cu Inteligenţa Artificială. SUA pune deja la muncă 100.000 de roboţi

În sectorul business, Estonia (7,7%) şi Bulgaria (7,1%) au avut cele mai mari creşteri, iar Slovenia (0,3%), cea mai redusă, în timp ce în România s-a situat la 6,5%. Costurile cu forţa de muncă au înregistrat majorări în UE şi zona euro pe acest segment, de 2,4% în ambele cazuri.

Costurile totale cu forţa de muncă acoperă costurile salariale şi nesalariale, fără subvenţii, cheltuieile pentru instruire profesională, recrutare, haine de serviciu şi altele.

Eurostat defineşte prin cheltuieli salariale remuneraţiile directe, bonusurile şi alocaţiile plătite în numerar sau în natură de angajator unui angajat în schimbul muncii prestate, plăţile pentru concedii şi către schemele de economii ale angajaţilor şi plăţile în natură precum alimente, combustibil, maşina companiei şi altele.

Costurile nesalariale includ contribuţiile sociale plătite de angajatori, taxele de angajare considerate costuri cu forţa de muncă, excluzând subvenţiile care au ca scop acoperirea integrală sau parţială a costurilor cu remuneraţia directă a angajatului.