Chiar dacă i-au fost contestate dovezile de iubire duse la extrem şi hiperpotectivitatea de factură clinică, Elena şi-a iubit copiii cu adevărat, cum a ştiut ea mai bine. E drept că despre copiii părinţilor celebri mulţi sociologi din lume spun că aceştia devin, în timp, victime ale prestigiului părinţilor refugiindu-se cel mai adesea în alcool şi dependinţe distructive.
La România TV, în emisiunea România de Poveste a fost prezentat un material document pe tema protecţiei excesive a Elenei Ceauşescu faţă de copiii săi. Referindu-se la cei puşi să urmărească, Zoia Ceauşescu, fiica cuplului, declara: „Au fost în mare măsură puşi de mama mea să ne supravegheze pe noi toţi copiii dintr-o, cred, grijă, dragoste, se poate spune oricum exagerată. Cu părinţii mei, dat fiind informaţiile pe care le obţineau prin cei de la securitate, am avut destule neînţelegeri„.
De altfel, pentru viitorul lui Nicu, Elena Ceauşescu nu s-a dat în lături de la nimic. A mers până la a impune securităţii “să rezolve” sarcina Doncăi Mizil, iubita de cartier a mezinului, ordonând pur şi simplu că această să avorteze. Această a fost de altfel şi momentul care îl va marca emoţional pe mezinul familiei. Leana nu avea să fie conştientă de nimic. În nebunia de ei a fi la curent cu tot ce se întâmplă în viaţa prinţişorului răzvrătit, a ajuns până la a-l însura cu forţă cu aleasa ei, Poliana Cristescu.
În timp ce Elena Ceauşescu punea Securitatea pe urma copiilor săi, aceştia încercau din răsputeri să îşi informeze părinţii despre lucrurile cu adevărat importante. Atât Nicu cât şi Zoia au purtat adesea conversaţii cu cei doi Ceauşeşti prin care încercau să le explice că trăiesc din ce în ce mai mult într-o Românie paralelă, despre a cărei soarta reală sunt total dezinformaţi. De fapt, Zoia afirmă că această a fost, în fapt, greşeala majoră a tatălui său.
„Puterea transformă, până la urmă. De fapt, nu ridică ci, părea mea este, coboară sau chiar poate să distrugă un om. Că muncea mult, că era activ, este adevărat. Cred că nu mai avea discernământul, poate forţa. A încercat să controleze singur o ţară, chiar atât de mică cât e România asta, mi se pare deja o exagerare. Cred că asta a fost greşeală esenţială„, spunea Zoia Ceauşescu.