„Consumul ridicat de antibiotice a transformat România într-una din țările europene cu cele mai mari rate de rezistență a bacteriilor la tratament. Rezistența la antibiotice a fost catalogată în cadrul unei reuniuni a ONU ca fiind ‘cel mai mare și urgent factor de risc global care necesită atenție internațională și națională’. Organizația Mondială a Sănătății a desemnat perioada 13 — 19 noiembrie 2017 Săptămâna mondială de conștientizare a rezistenței la antibiotice. (…) Românii consumă extrem de multe antibiotice care favorizează și agravează apariția bacteriilor rezistente la tratament. Consumul excesiv de antibiotice duce la creșterea numărului bacteriilor rezistente la tratament. România este statul din UE cu cel mai mare procent de folosire a antibioticelor fără prescripție medicală”, relevă un comunicat de presă al ORS transmis vineri.
Potrivit sursei citate, adeseori pacienții sau familiile lor exercită presiuni asupra farmacistului sau medicului pentru eliberarea unui antibiotic chiar și când folosirea acestuia nu este justificată medical.
Conform specialiștilor, relevă comunicatul, antibioticele nu scad febra și nu au efect în cazul răcelilor și infecțiilor respiratorii.
„Factorul comercial prezent în distribuirea de antibiotice către populație contribuie și el la creșterea nejustificată a consumului de antibiotice, prin metode de promovare chestionabile. Reglementările legale în această privință sunt vagi și rar aplicate. La rândul lor, medicii și farmaciștii prescriu uneori inutil antibiotice în contextul unei medicine defensive la baza căreia stă nu binele pacientului, ci evitarea cu orice preț a unei situații culpabile pentru cadrul medical. La aceasta contribuie și informarea insuficientă pe acest subiect chiar în rândul personalului medical”, se susține în comunicat.
Potrivit ORS, înalți oficiali europeni, precum directorul Centrului European pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, dr. Marc Sprenger, au atras atenția din 2014 că România se află „în zona roșie” și că soluțiile depind în mare măsură de „voința politică”.