Alţi factori care au generat indexul au fost şi locul ocupat de învăţători şi profesori în topul ocupaţiilor, nivelul salariului acestora şi încrederea profesorilor în a le recomanda propriilor copii să devină dascăli. Datele cercetării arată şi că părinţii îi consideră pe profesori la fel de importanţi precum medicii, dar aceştia se poziţionează singuri pe ultimele locuri (11-12 din 13), alături de bibliotecari.
„O majoritate relativă a respondenţilor consideră actul de educaţie drept o prestaţie de servicii publice oarecare, în vecinătatea funcţionarului public. Nu o văd ca pe o meserie de vocaţie care ar trebui remunerată în funcţie de performanţă şi să se bucure nu numai de încredere, ci şi de respectul cuvenit altor meserii de vocaţie, precum cea de doctor”, a declarat Dragoş Neacşu, membru al consiliul director al RBL, print-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.
Studiul indică faptul că, în momentul de faţă, meseria de profesor este indezirabilă în România. Jumătate dintre profesorii care au participat la sondaj spun că nu şi-ar încuraja proprii copii să devină profesori. De asemenea, doar o treime dintre părinţi nu şi-ar direcţiona copiii să urmeze o carieră în învăţământ. Referitor la salarii, 86% dintre participanţi consideră că salariile profesorilor sunt prea mici, dorindu-şi ca veniturile la intrarea în învăţământ să crească cu 75-100%.
„Un profesor bun va forma bine toţi copiii, indiferent de dotările clasei, programa şcolară sau numărul de copii din clasă. Creşterea salariului de intrare în sistemul de învăţământ la un nivel de 2.500-3.000 lei net (cât înseamnă o creştere de 75-100% faţă de salariul actual de intrare – n.r.) va face ca venitul unui profesor debutant să fie competitiv pe piaţa muncii şi să atragă tineri cu vocaţie în sistemul de educaţie românesc. Astfel, munca profesorilor performanţi va fi cu adevărat valorizată de societate”, a explicat Măriuca Talpeş, membru al consiliul director al RBL şi manager Intuitext.
Realizatorii studiului mai arată că, în România, cheltuieli publice cu educaţia au depăşit (cu puţin) 4% din Produsul Intern Brut (PIB), doar de două ori din 1990 până în prezent, cu toate că legea nr. 1/2011 prevede ca România să aloce anual minim 6% din PIB pentru educaţie. În bugetul României pentru 2018, procentul alocat este de sub 3%, iar cifrele comparative ale Eurostat arată că, în 2014, România era singura ţară din Uniunea Europeană care aloca sub 3% din PIB pentru educaţie, în condiţiile în care media europeană depăşea 5 procente din PIB.