ROMÂNIA MISTICĂ. Enigmele Bucegilor: de la „Gura de Rai”, la tunelurile secrete

Oamenii se nasc drumeţi, iar munţii, „o lume deasupra lumii”, cum le spunea Gaston Rebuffat, s-au cerut mereu exploraţi. Cei care au nevoie de o evadare în frumuseţe, de un refugiu din tumultul oraşelor, pot fugi întotdeauna spre munte, pentru a regăsi liniştea şi aerul curat pe care abia şi le pot aminti printre betoane şi maşini.

La noi în ţară, una dintre cele mai populare destinaţii o reprezintă munţii Bucegi, aflaţi la vest de Valea Prahovei – unde se regăsesc staţiuni ca Sinaia, Predeal, Buşteni, Azuga – şi la est de culoarul Branului şi Valea Ialomiţei, care îi şi traversează în partea sa superioară, formând în trecerea sa Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Cheile Coteanu, Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Cheile Orzei şi Cheile Ialomiţei.

Eugen Barbu spunea că cine are norocul să vadă această lume dintre cer şi pământ, pe care o reprezintă Bucegii, „într-o noapte senină, plină de ger şi lumină stelară, se poate lăuda că ştie cum a fost Geneza”.

Despre munţii Bucegi, specialiştii spun că sunt un punct energetic foarte puternic, mai puternic decât oricare altul din România. De ei se leagă o mulţime de legende care au la bază întâmplări mai mult sau mai puţin explicabile.

Alte articole

Babele își scutură cojoacele și nu lasă iarna să plece prea ușor! Revin ploile și ninsorile

Tragedie în Munții Bucegi. Un bărbat de 44 de ani din București a murit după ce a căzut mai bine de 100 de metri de pe Creasta Bucșoiului

„Gura de Rai” din Bucegi

În popor, Gura de Rai este văzută ca un mediu benefic, cu caracter sacru, situat între cer şi pământ, de obicei pe un picior de munte şi care se deschide într-o pajişte înaltă.

În munţii Bucegi există un asemenea loc în apropiere de Peştera Ialomicioara. Acolo, pe o pantă cu o suprafaţă de aproximativ un kilometru pătrat, organismul pur şi simplu nu oboseşte, iar funcţiile fizico-chimice se revigorează brusc.

Specialiştii, care preferă pentru moment să nu dezvăluie localizarea exactă a „gurii de rai”, au constatat că aici se manifestă o anomalie magnetică atipică, cu efecte benefice uluitoare asupra organismului uman.

În 1999 aici s-a realizat un studiu la care au participat fizicieni şi geofizicieni, echipa fiind coordonată de Vasile Rudan. Folosind aparatură de geodetecţie, aceştia au studiat zona timp de mai multe zile, iar după repetate urcări şi coborâri au descoperit, în preajma vârfului Doamnei, un lucru extraordinar, un loc unde toată oboseala acumulată până atunci pur şi simplu a dispărut. Au început apoi investigaţii în cadrul cărora au fost verificaţi toţi versanţii din zona, în urma cărora a rezultat că doar pe respectiva pantă se producea acel efect absolut fascinant asupra organismului. Împreună cu un medic, s-a constatat că la toţi cei care urcau pe acea pantă abruptă se înregistra o reglare uluitor de rapidă a ritmului cardiac şi o stare de bine general în momentul în care stăteau în acel loc.

Potrivit scienceline.ro, după partea experimentală şi tragerea concluziilor, s-a trecut la testarea zonei prin magnetometrie diferenţială. Mai exact, subsolul a fost radiografiat cu aparate de tip Partington, care măsoară, printre altele, magnetismul Pământului. Astfel s-a putut determina existenţa unei suprafeţe de aproximativ un kilometru pătrat, unde se înregistrează o anomalie magnetică atipică, o emisie de radiaţii patogene de origine necunoscută, provocate în general de rupturi de falii, reflexii ale scoarţei terestre sau alte fenomene geologice care apar pe diagrame, dar care nu au fost detectate în zonă.

Cutremure la ore fixe

Între 1994 şi 1997, în munţii Bucegi s-au produs zi de zi cutremure de mică intensitate, care se simţeau de obicei în Azuga, Buşteni şi Sinaia. Nimic foarte neobişnuit, ar putea spune unii, dar nimeni nu a reuşit să explice de ce acestea aveau loc mereu la ore fixe: 20.00 şi 3.00. Cei care au cercetat fenomenul au aflat că, invariabil, înaintea ca pământul să înceapă să se cutremure se auzea un vuiet ca şi cum ceva s-ar fi prăbuşit sub pământ.

Mişcările telurice nu au putut fi localizate în Bucegi, şi nici nu aveau legătură cu sursa seismică din Vrancea, unde se petrec zilnic cutremure de mici intensitate. Cele înregistrate în Bucegi aveau magnitudini de 3-4 pe scara Richter, însă seismologii nu le-au găsit nicio explicaţie, mergând pe ipoteza că sunt manifestări naturale determinate de fracturi locale ale scoarţei.

După ce cutremurele au încetat, oamenii din Buşteni au început să observe un fenomen şi mai ciudat: erau încărcaţi energetic atât de mult, încât orice sau pe oricine atingeau se producea acea curentare pe care oricine o experimentează uneori. Numai că la ei deja devenise un fenomen, iar mulţi au suferit chiar arsuri uşoare când s-au atins de cineva sau de ceva.

În plus, semnalele radio fie cădeau, fie se amplificau brusc în anumite zone.

Reţeaua secretă de tuneluri şi „Triunghiul de aur” al Daciei

De ani de zile circulă ipoteza existenţei unei reţele de galerii subterane în interiorul Bucegilor. Unii spun că ar fi o reţea care comunică pe sub pământ cu piramidele din Egipt, alţii cred că acolo se ascund baze secrete pe care nimeni nu ar trebui să le cunoască, iar alţii merg chiar până într-acolo încât susţin că ar fi o reţea construită de civilizaţii extraterestre care monitorizează atent tot ce se întâmplă pe pământ.

Despre aceste tuneluri, a căror existenţă este amplu dezbătută, dar nu a fost confirmată, se spune că nu ar exista doar sub munţii Bucegi, ci în întregul arc carpatic, iar de ele se leagă mai multe legende.

În vremea dacilor se spune că acestea erau cunoscute doar de preoţi şi de câteva căpetenii. Tunelurile aveau fie un rol strategic, fie ascundeau tezaurul neamului, iar secretul reţelei subterane din Bucegi a ajuns doar la cei care aveau menirea de a-l proteja.

Anumite măsurători au arătat că există două tuneluri care traversează munţii din zona masivului Bucegi până în apropiere de Peştera Urşilor, din Carpaţii Occidentali. Se spune, de asemenea, că există galerii care comunică prin munte cu Retezatul şi Rarăul (masivul Ceahlău), pe ale căror vârfuri ar fi fost, la fel ca pe Vârful Omu, sanctuare care formau „Triunghiul de aur” al Daciei.

Cei care s-au ocupat cu măsurătorile în Bucegi dar şi în celelalte masive din Carpaţi au întocmit o posibilă hartă a reţelei subterane din munţii noştri şi au constatat cu uimire că tunelurile nu sunt dispuse haotic, ci formează conturul unui lup imens, cu gura căscată, al cărui cap este în Munţii Apuseni, iar coada coboară până aproape de Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa. Această constatare duce cu gândul la steagul de luptă al dacilor, un şarpe cu cap de lup, şi la faptul că lupul simboliza în credinţa dacică inteligenţă, dreptate şi nesupunere dar şi, potrivit legendei, un ajutor şi un protector în momente grele.

Apa vie din Bucegi

În urma unor cercetări efectate la începutul secolului al XX-lea, în Bucegi, pe Valea Ialomiţei, s-a descoperit ceea ce se crede că dacii numeau „zona nemuririi”. Aici există un izvor a cărui apă este cea mai pură din lume, având zero încărcătură bacteriană.

„Zona nemuririi”, sau „Şapte Izvoare” (simbolul celor şapte izvoare se regăsea, de altfel, şi pe scuturile de luptă ale dacilor) se află pe versantul estic al bucegilor, între Lacul Bolboci şi Scropoasa. Apa din această zonă, care nu conţine nici azotaţi, nici azotiţi, izvorăşte dintr-o grotă unde se află un imens lac subteran. Puritatea apei are două ipoteze în opinia oamenilor de ştiinţă: fie trece printr-un câmp magnetic care o curăţă de toate impurităţile, fie izvoarele trec pe lângă un zăcământ de argint care împiedică dezvoltarea bacteriilor.

Taina Sfinxului din Bucegi

Sfinxul din Bucegi este una dintre „etichetele” cele mai cunoscute ale României în lume. Însă taina ascunsă de acest cap de om care priveşte în zare, nu a fost descifrată de nimeni. În jurul lui s-au ţesut însă numeroase legende.

Una dintre poveştile Sfinxului spune că acesta era folosit de daci în vechime ca altar la poalele căruia se închinau preoţii veniţi să stea de vorbă cu zeii chiar sub ochii Babelor, alte formaţiuni de piatră a căror apariţie ascunde o mulţime de mistere.

Fie că sunt rezultate ale eroziunii, fie că sunt făcute de mâna omului, Sfinxul şi Babele din Bucegi reprezintă două formaţiuni pline de mister.

Despre Sfinx se spune că este punctul în care se adună mai multe şuvoiuri de energie, iar mulţi au povestit că au văzut în jurul acestei formaţiuni care seamnănă cu un cap de om pe care se află o cuşmă de dac lumini bizare şi scântei apărute de nicăieri.

Întâmplări stranii din Bucegi

Mulţi dintre cei care merg anual în Bucegi au trecut, poate, prin întâmplări stranii, cărora nu le-au dat însă prea multă atenţie, ci s-au mulţumit să le experimenteze şi să le trateze ca pe poveşti de spus la taifas cu prietenii.

Unii au privit însă lucrurile mai în profunzime şi au cercetat mai în amănunt, în condiţiile în care despre Bucegi se spune că ar fi polul energetic al României.

O echipă de la „Lumea misterelor”, publicaţie adresată pasionaţilor în domeniu, a organizat o expediţie în Bucegi, în zone asupra cărora planează numeroase enigme şi unde se spune că se manifestă energii absolut inexplicabile.

În timpul excursiilor lor, ei au descoperit locuri în care fie aparatele de fotografiat digitale se resetau din senin (Valea Albă, „La stâncă”), pentru ca apoi să-şi revină la fel de brusc şi inexplicabil, fie zone în care acestea se declanşau brusc şi chiar realizau fotografii foarte bun.

Pe un drum forestier care duce la cabana Gura Diham, au descoperit mai multe pietre paralelipipedice care semănau a monumente funerare, lângă care au constatat că acumulatorii aparatelor foto s-au descărcat din senin, cu tote că erau noi, la fel şi bateria de la telefonul mobil sau cea de la camera video.  Şi în acest caz, toate şi-au revenit după ce grupul s-a îndepărtat de locul respectiv.

Ceva mai sus pe traseu, membrii echipei au întâlnit un pâlc de copaci în interiorul căruia era un curent de aer inexplicabil de cald, iar pietrele erau şi ele calde, cu toate că afară era destul de răcoare, expediţia desfăşurându-se pe finalul lui octombrie 2009.

Revenind ulterior în zonă, împreună cu mai multe persoane, printre care se numărau şi sceptici, cercetătorii au constatat acelaşi tip de manifestări ca şi înainte. În plus, persoanele care au participat la expediţie au experimentat o golire de energie, iar cei care au atins pietrele funerare misterioase chiar au avut ameţeli, pierderi de echilibru şi au simţit minute bune o apăsare în piept.

Toate bizareriile şi legendele legate de Munţii Bucegi, nu schimbă însă faptul că acest masiv va reprezenta întotdeauna o sursă de energie şi de poveşti pentru împătimiţii muntelui, una dintre cle mai frumoase zone de la noi din ţară, care trebuie respectată şi protejată ca atare.