Țara noastră are în posesie cantități masive de muniție cu dispersie, o armă interzisă în aproape toate țările începând din 2010, conform concluziilor unui raport elaborat de o comisie independentă. Statele Unite ale Americii au folosit ultima dată acest tip de muniție în 2003 în timpul războiului din Irak, dar recent au furnizat o cantitate semnificativă din această muniție Ucrainei, cu scopul de a fi utilizată împotriva forțelor ruse.
Conform informațiilor difuzate de Știrile PRO TV, definiția din acordul din 2010 stipulează că munițiile cu dispersie sunt considerate a fi proiectilele care sunt lansate din avioane sau trase de la sol sau de la nivelul apei, acestea se deschid în aer înainte de a ajunge la țintă și eliberează numeroase alte proiectile mici.
Asemenea muniții au capacitatea de a afecta o zonă extinsă, echivalentă cu mai multe stadioane de fotbal, ceea ce face ca toți cei aflați în această zonă să fie expuși riscului, indiferent dacă sunt civili sau militari. În întreaga lume, 97% din victimele produse de munițiile cu dispersie sunt civili. Rusia a utilizat acest tip de muniție încă de la începutul conflictului din Ucraina, în timp ce Ucraina însăși utilizează acum astfel de muniții, furnizate de către SUA.
La fel ca și Rusia, România nu a semnat acordul din 2010, ceea ce înseamnă că continuă să producă muniție cu dispersie și deține cantități semnificative, conform concluziilor prezentate în raportul Știrilor PRO TV. Una dintre cele mai grave probleme legate de acest tip de muniție este că nu funcționează întotdeauna conform așteptărilor, existând numeroase bombe mici care rămân nedisarmate pe o arie extinsă, reprezentând o amenințare mortală pentru civili nevinovați.
„Fitilul fiecărei sub-muniții, care provine din muniția cu dispersie, este activat în general atunci când bomba cade astfel încât să explodeze deasupra sau la nivelul solului. Dar, adesea, foarte multe astfel de sub-muniții nu funcționează așa cum au fost gândite și cad la sol fără a exploda, unde rămân capcane foarte periculoase. Există o mare varietate de muniții cu dispersie. Conform monitorizării, 34 de state au dezvoltat sau produs peste 200 de tipuri de astfel de muniții de-a lungul timpului”, este precizat în raport.
Totuși, arată raportul, România și-a luat angajamentul să nu folosească această muniție decât pe teritoriul său, pentru a se apăra. Așadar, România transmite că nu a folosit niciodată muniția din stoc și că nu va mai produce această muniție în viitor, deși momentan nu există nicio dovadă că producția ar fi fost sistată.
Grecia, Polonia sau Turcia mai sunt în situația României, alături de Estonia, Lituania și SUA. La nivelul UE, 21 din 27 de state au semnat această convenție.
„Grecia, Polonia, România și Turcia au menționat că nu au producție activă, dar vor fi listate ca fiind producători până când își vor asuma să nu mai producă astfel de muniții cu dispersie în viitor”, este precizat în raport.
Este evident că, în prezent, România este inclusă într-un grup alături de SUA, Israel și Rusia, care produc muniție cu dispersie. Statele Unite au decis să nu semneze convenția referitoare la această muniție, argumentând că aceasta are o importanță strategică în contextul unui posibil război, cu toate că nu au utilizat-o de mai mult de două decenii. Recent, o parte semnificativă din stocurile de muniție americane a fost livrată în Ucraina și a fost folosită de forțele ucrainene în conflictul cu Rusia.
„SUA susțin că munițiile cu dispersie au uz militar, dar nu le-au mai folosit din 2003, din războiul din Irak, cu excepție unui singur atac în Yemen, în 2009. Însă în 2017, SUA au revocat o directivă a Departamentului de Apărare prin care își asumau să nu mai utilizeze astfel de muniții după 2018”, se mai arată în raportul citat.
Citește și: Viktor Orban nu vrea Ucraina în NATO. „Al treilea război mondial ar putea să ne bată la uşă!”