România, raiul „căpșunarilor” nepalezi. Zeci de mii de copii nepalezi au părinții mutați în România. Dorul copiilor de părinți și al părinților de copii este copleșitor, cu toate astea, sacrificiul este necesar pentru o viață mai bună.
Kanchi muncește cât e ziua de lungă în grădină, legumele fiind principala sursă de hrană a familiei. Femeia are o singură sursă de venit: pentru 35 de dolari pe lună, face curat la două familii bogate din Kathmandu. Banii sunt insuficienți pentru a-și întreține familia, drept urmare stâlpul casei, soțul lui Kanchi, a venit la muncă în România. S-a angajat tâmplar la o fabrică de mobilă din Codlea și tot ce câștigă, trimite acasă. Câștigă 550 de euro pe lună, de patru ori mai mult decât ar fi câștigat în Nepal, relatează observatornews.ro
Nisan are 31 de ani și, de trei ani de zile, muncește la sortat deșeuri în România. Părinții lui au rămas în Nepal și nu l-au văzut decât o dată de când a venit la muncă în România.
„Sunt bucuros că are o slujbă în România. Aici nu este de lucru. Mai bine decât în Nepal, aici banii sunt puţini„, spune tatăl tânărului.
Anita muncește de cinci ani în România. Este maseuză, dar a fost și bonă. În Nepal, are două fetițe. Din banii câștigați în România, Anita și-a înscris fetițele la școli private unde învață limba engleză.
„Am lucrat la România la masaj, am făcut și bonă și facem masaj, e foarte frumoasă și România. Pentru mine e foarte bine, e foarte greu să lasăm acasă copiii, să mergem în altă țară, e foarte greu. Pentru şcoală plătesc într-o singură tranşă. Plătim în jur de 1.500 de euro pentru fiecare fată. Iar atunci când au nevoie le mai trimit bani de buzunar, pentru haine sau când vor să viziteze ceva„, povestește Anita pentru sursa citată.
Recent, mama și fiicele s-au reunit în Nepal, într-o scurtă vacanţă. Se apropie plecarea mamei în România și asta le doare pe fiecare dintre ele, dar, în ultimii cinci ani, au învățat să plângă doar pe dinăuntru. De câteva luni, soțul Anitei a venit și el în România și s-a angajat la un depozit de supermarket din Bolintin Deal. Majoritatea colegilor lui sunt nepalezi, ceea ce l-a ajutat să se adapteze mai ușor.
„Mă simt ca şi cum aş fi în Nepal. Avem aici 70 de nepalezi, foarte mulţi, şi vreo 45 de români„, povestește bărbatul.
Anita intenționează să îşi ia rezidenţă permanentă ca să-și poată aduce fetele în România pe timpul verii, în vacanţă.