Noile reglementări europene se concentrează pe gestionarea riscurilor, conform analizei Deloitte: „UE adoptă reformele Basel III: Consolidarea rezilienței băncilor.” Aceste reforme aduc cinci modificări principale, fiecare axată pe diferite tipuri de risc.
Băncile va trebui să implementeze măsuri de prudențialitate mai stricte, continuând seria de măsuri inițiate de reformele Basel I și Basel II. Consecința principală este că accesul la credite va deveni mai dificil decât până acum. Cu toate acestea, măsurile aduc un beneficiu major prin reducerea riscului sistemic al falimentului bancar și al propagării acestuia către alte instituții financiare. Aceasta înseamnă o stabilitate și o reziliență mai mare pentru economie, aspecte esențiale pentru prosperitatea generală.
Cerințe privind riscul de credit: Regulamentul revizuit impune standarde mai stricte pentru evaluarea riscului de credit. Băncile trebuie să-și îmbunătățească modelele de risc și să asigure măsurarea exactă a expunerilor de credit, aliniindu-se principiilor Basel III.
Riscul de ajustare a valorii creditului (CVA): Noul cadru abordează riscul CVA, rezultat din modificările calității creditului contrapărților. Băncile sunt obligate să includă riscul CVA în calculele de capital, asigurând o evaluare cuprinzătoare a instrumentelor derivate și a altor instrumente financiare.
Consolidarea riscului operațional: Riscul operațional, inclusiv riscul cibernetic și continuitatea activității, beneficiază de o atenție sporită. Băncile trebuie să-și consolideze practicile de gestionare a riscurilor prin controale interne solide, raportarea incidentelor și analiza scenariilor.
Standarde privind riscul de piață: Cadrul actualizat pentru riscul de piață se aliniază cu Basel III, punând accent pe utilizarea modelelor value-at-risk (VaR) și a testelor de stres. Băncile vor evalua riscul de piață pe diverse clase de active, inclusiv acțiuni, titluri cu venit fix și mărfuri.
Implementarea pragului de ieșire: Pragul de ieșire limitează divergența dintre modelele interne și abordările standardizate, asigurând un nivel minim de adecvare a capitalului. Băncile trebuie să calculeze cerințele de capital utilizând atât modele interne, cât și metode standardizate, prevenind astfel variabilitatea excesivă.
Citeşte şi: Când se schimbă banii în România. Anunţ de ultimă oră de la Comisia Europeană