În lege se prevede clar obligația de întreținere pentru „debitor”, care trebuie să asigure altor „creditorilor” condițiile necesare pentru un trai decent. Printre aceste condiții se numără asigurarea hranei, a locuinței, a îmbrăcăminţii și, în anumite cazuri, a educației sau a formării profesionale.
Prin această reglementare, legea urmărește să protejeze persoanele vulnerabile – cum ar fi bătrânii, persoanele cu handicap sau copiii – promovând solidaritea dintre rude, dar totodată și sprijinul reciproc, scrie Cancan.
Legea stabilește, de asemenea, un cerc precis al persoanelor care trebuie să contribuie la întreținere. Prioritatea revine soților, părinților și copiilor, dar pot fi implicați și frații, nepoții sau bunicii. De asemenea, sunt incluse și persoanele adoptate, precum și soțul care a întreținut copiii partenerului. În cazul în care cei mai apropiați membri ai familiei nu pot îndeplini obligația, obligația poate fi transferată altor rude.
Valoarea întreținerii este stabilită pe baza nevoilor celui care o solicită și a resurselor financiare ale celui care trebuie să o asigure. Aceasta poate fi asigurată fie prin furnizarea directă a bunurilor necesare traiului, fie prin plata unei pensii stabilite de instanță. Instanțele au posibilitatea de a ajusta suma pensiei în funcție de schimbările intervenite în situația părților implicate. În plus, suma fixă a pensiei se indexează periodic pentru a reflecta inflația, asigurând astfel protecția valorii reale a întreținerii.
În cazul în care debitorul nu își îndeplinește de bunăvoie obligația, creditorul poate apela la instanță pentru a obține executare silită. Cu toate acestea, există situații în care această obligație poate fi limitată. De exemplu, părinții care au abuzat grav de copiii lor pot pierde dreptul de a solicita întreținere. De asemenea, persoanele care ajung într-o situație de nevoie din cauza propriei neglijențe vor primi doar sprijinul strict necesar, se mai arată în lege.