Roxana, o româncă plecată la 19 ani dintr-un sat din Bacău, locuiește în Norvegia alături de soțul ei, Oddvar Stangebye, într-o casă tipică de fermieri, cu mobilier, tablouri fotografii vechi și piei de vacă în loc de covoare, potrivit libertatea.ro.
Roxana se ocupă de fermă, face curat în grajd și montează aparatele automate de muls, în timp ce soțul ei pregătește biberoanele pentru viței. Văcuțele au nume românești – Magda, Cristina, Valentina, Simona și Marta, românca botezându-le după surorile ei.
Ferma aparține familiei lui Oddvar de trei generații, grajdul, casele și terenul agricol întinzându-se pe o supraață de 350 de ari, la care se adaugă 580 de ari de pădure.
În 2019, Roxana a închiriat ferma și a făcut mai multe investiții: a cumpărat un tractor și a modernizat grajdul. În Norvegia fermierii sunt foarte respectați și nu plătesc nicio dobândă pentru achizițiile în leasing din primul an de activitate.
În 2013, românca a venit în Norvegia la cules de căpșuni, pe când avea doar 19 ani. Locuia în satul Văsiești, în județul Bacău și era cea mai mică dintr-o familie cu 14 copii. Alături de tatăl său și mai mulți frați făcea construcții de lemn pentru care câștiga 700 de lei pe lună.
Familia Roxanei mergea în fiecare duminică la slujbă la o Biserică Penticostală dintr-un sat vecin, iar de acolo au aflat că o fermă de căpșuni din Norvegia caută muncitori sezonieri. Roxana și-a luat inima în dinți și alături de fratele ei, Mihai, a părăsit pentru prima dată România.
Cei doi au ajuns la ferma lui Oddvar, iar ea a fost surprinsă de locul în care muncea, de norvegieni și de libertatea pe care o simțea aici. La trei dimineața se trezea să culeagă căpșuni și alegea cele mai frumoase fructe pentru nunți. Nu i s-a părut un efort foarte mare, dar clienții o lăudau pentru efortul ei. Atunci și-a dat seama ce înseamnă să fii apreciat pentru munca ta.
Pentru că Oddvar avea nevoie de ajutor la ferma de vaci, Roxana lucra și la grajd după ce termina de cules căpșuni. După o lună și jumătate, când s-a întors în România, i-a părut rău că părăsește Norvegia. Reușise să strângă 700 de euro: „Nu avusesem niciodată atâția bani”. Toată suma le-a oferit-o părinților pentru ridicarea unui garaj, iar ea s-a angajat la o patiserie din Comănești.
În vara anului 2014 s-a întors în Norvegia, iar în 2015 a decis să rămână aici pentru totdeauna.
„Atunci am zis: eu nu mai vreau să plec! Nu neapărat că era viața grea în România, dar nu mi-am găsit (calea), cu toate că lucram la patiserie. M-am gândit că pot mai mult și nu găseam sprijinul în România. Nu voiam să fiu o vânzătoare toată viața. Nici nu știam (ce vreau), că n-am avut posibilitatea să fac mai multe chestii, să văd ce-mi place. Și când am venit aici și am văzut ferma, am zis: ‘Eu rămân aici, nici nu mă gândesc să mai plec’”, spune Roxana.
Românca a continuat să muncească la fermă alături de Oddvar, care a învățat-o tot ce trebuia să știe despre creșterea vacilor. Până în 2020 au cultivat căpșuni, dar au renunțat din cauza pandemiei. Cei doi vorbeau înainte numai în engleză, dar Roxana a învățat repede limba norvegiană.
„M-a lăsat să iau decizii, chiar dacă au fost proaste – așa am învățat cel mai mult de la el. Nu mi-a zis niciodată: ‘Hai, lasă, că tu nu știi nimica’. M-a susținut în toate și am început să mă atașez de el”, a mai spus ea.
Relația lor a început în 2016, Oddvar fiind primul iubit al Roxanei. Părinții ei nu au fost de acord la început, norvegianul fiind mai mare cu 47 de ani decât ea. Cu toate astea, în 2020, au făcut pasul cel mare și s-au căsătorit într-o pădure, lângă un lac, avându-le alături pe cele mai bune prietene ale Roxanei.
De anul trecut, Roxana are cetățenie norvegiană, iar în august va începe o școală de agronomie pentru adulți, care va dura doi ani.
În toamnă va candida la consiliul local din partea Senterpartiet, un partid care promovează o economie naționalistă, susține descentralizarea și protejează fermierii norvegieni.
Acum, se simte mai mult norvegiană decât româncă și nu îi este dor de România, pentru că aici nu a fost deloc fericită.
„Civilizația face foarte mult. Aici, când te duci în oraș, toți îți zâmbesc, chiar dacă nu te cunosc. În România simt foarte multă presiune, gălăgie, unul țipă, altul zbiară. E un pic depresiv. Când mă duc în România, mă duc s-o vizitez pe mama sau surorile. Mă duc în vizită și după trei zile mă ia dorul de casă (de Norvegia)”, spune Roxana.