Ochii unui copil pot ascunde multă durere, neputinţă şi dorinţă. Victor Panait este un băieţel greu încercat de viaţă. Problemele apasă greu pe umerii lui. Se spune că oamenii buni sunt cei încercaţi. Se pare că soarta nu ţine cont de vârstă în cazul acestui micuţ. Provine dintr-o familie foarte săracă şi chinuită. Băieţelul are patru fraţi şi o mama care suferă de o boală ce-i ameninţă viaţa: ciroză.
Lipsurile i-au urmărit dintotdeauna şi cu toate astea el merge mai departe, luptă pentru o viaţă mai bună, atât pentru el cât şi pentru familia lui. Este un copil cuminte, sensibil şi atent cu cei din jur. Victor învaţă bine la şcoală. Îi place să citească şi să povestească. Este responsabil şi ambiţios.
„Victor a fost elevul meu timp de trei ani, din clasa I până în clasa a III-a. L-am cunoscut ca pe un copil foarte sensibil. Avea o sensibilitate crescută. El trăia atmosfera de acasă, plângea foarte des. Un copil atent în clasă, un copil care îşi pregătea zi de zi temele. Îi plăcea foarte mult să citească, să povestească. Astăzi este în ciclul gimnazial”, a spus Vasilica Petre, învăţătoarea lui Victor.
Visător la o nouă şansă pentru buna lui mamă, copilul se pierde uneori printre gânduri în timpul orelor şcolare. Îşi priveşte neputincios mama şi ştie că într-o zi va rămâne singur şi va avea nevoie de mult curaj.
„La şcoală când se duce mai spune: «mami, azi am cam luat o notă proastă şi recunosc». Te-am văzut dimineaţă cam palidă şi m-a prins doamna că eram cu gândul în altă parte. Mă gândesc la tine, mama mea am lăsat-o palidă, o găsesc vie, n-o găsesc. De multe ori aşa îmi spune”, a spus Daniela Morutz, mama lui Victor.
Coşmarul a început în urmă cu un an de zile. Atunci mama lui Victor a fost diagnosticată cu ciroză. Au urmat luni de chin. Fiind prea săraci, femeia a primit ajutor de la o soră stabilită în Italia. Tip de un an de zile a făcut un tratament, care a avut rezultate bune.
Medicii din România îi mai dădeau de trăit doar o săptămână, două.
„Cei de la Spitalul Judeţean mi-au spus că va fi o săptămână, că vor fi două, să se pregătească. Atât mi-au dat, eram în ultimul stadiu. Am făcut un an de zile tratament în Italia, la sora mea, pe asigurarea ei. Am nişte copii foarte înţelegători şi mă ajută, ascultători. Le-a fost foarte greu anul trecut când nu am fost acasă. Când am făcut 40 de ani, plângeau şi spuneau: Mami, la multi ani! Ei îmi dau tăria şi îmi dau şi puterea să mai deschid ochii şi a doua zi”, a spus mama.
Carnea, aliment de lux în familie
Învăţătoarea, şcoala, colegii şi cărţile sunt lucrurile care îi aduc singurele bucurii, în rest în fiecare zi se lovesc de greutăţi din cauza veniturilor financiare foarte reduse.
„Nu pot să mint să spun că o duc bine, că de multe ori rămânem şi fără pâinea care se spune cea de toate zilele. Soţul este plecat cu ziua la treabă. Nu are unde să găsească un loc de muncă. El este singurul care aduce un venit în casă, în afară de alocaţiile copiilor. Cinci milioane, tot socotit, nu cred că ajung până la 5 sau să depăşim”, spune mama.
Sărăcia, felia de pâine cu care trebuie să se sature zilnic, hainele de căpătat şi mai ales boala mamei, îl fac să plângă în fiecare zi. Cu toate astea, copilul îi uimeaşte pe ceilalţi cu bunătatea şi modestia de care dă dovadă. „Vin de la şcoală, mănânc ce-mi dă Dumnezeu pe masă”, spune Victor.
„Carne o dată pe lună, dacă ne permitem, dacă nu, nu, nu avem posibilitatea asta. Eu aş vrea foarte multe, aş vrea un calculator, aş vrea ca orice copil să am şi eu bani. Aş lua de mâncare în casă. Aş vrea… să mănânc cum mănâncă toţi copiii. Ştiţi, dacă nu avem la şcoală, îmi dău colegii şi mă duc la fratele meu, împart cu el„, spune Victor.
Victor se roagă în fiecare zi pentru sănătatea mamei lui. Mai mult, planurile lui de viitor sunt construite pe speranţa că el singur o va putea salva.
„Mi-aş dori să o am pe mami lângă mine. M-am gândit la doctor pentru că ştiu prin ce trec cu mama mea şi aş vrea să ajut mai muţi oameni să se facă şi ei bine. Mami este o femeie sinceră, bună. Dacă mama îmi pune o felie de pâine şi aia e bună. Noi dacă n-am avea bani de mâncare şi găsim o felie de pâine o împărţim fiecare câte o bucăţică şi mâncăm”, a spus Victor.
Sărăcia nu i-a dezbinat, ba din contră i-a adus şi mai aproape unul de altul. Mama e centrul familiei, iar copiii singurul motiv pentru care vrea să mai trăiască.
Cei care vor să întindă o mână de ajutor pot dona în contul deschis la Bancpost.
Nume: Morutz Daniela
COD IBAN: RO19BPOS30309694022RON01
BANCOPOST PLOPENI
Povestea lui Victor face parte din campania „România are suflet”, iniţiată de RTV.NET şi România TV.
Un copil de 7 ani îşi caută „bucuria” printre gunoaie. Alex nu ştie când e ziua lui VIDEO