Rugăciunea de sâmbata ajută la alinarea necazurilor. Întâmplarea este povestită chiar de preotul Ioan Sofonea, iar minunea s-a petrecut chiar cu mama acestuia.
Mama mea, Sofia, nu știa carte, și era necăjită cu nu putea să învețe rugăciuni mai lungi, precum cele din cărțile de rugăciune. Părintele Arsenie i-a zis:
– “Roagă-te cum știi, că Dumnezeu îți primește rugăciunea.”
Avea Părintele și vorba aceasta de la Sfinții Părinți: “Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.”
Într-o noapte, în vis, Maica Domnului a învățat-o pe mama mea următoarea rugăciune:
“Împărăteasa mea preabună, și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor, ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți, acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, ci-l dezleagă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă ajuți, și să mă acoperi în vecii vecilor.
Rugăciunea pe care Arsenie Boca o rostea în fiecare sâmbătă. Are puteri miraculoase
Amin.”
Când s-a sculat din somn, mama știa deja rugăciunea pe de rost. Ne-a învățat și pe noi, copiii ei, ca nu cumva s-o uite. Dar n-a uitat-o niciodată. I-a spus și Părintelui Arsenie rugăciunea, și el i-a zis:
– “No vezi, așa să te rogi, cum te-a învățat Maica Domnului!”
După un timp, am descoperit că această rugăciune este și în Ceaslov (la finalul Rugăciunii de Dimineață), exact așa cum a învățat-o Maica Domnului pe mama mea Sofia, ceea ce ne dă certitudinea că rugăciunile care ne-au rămas de la Sfinții Părinți ai Bisericii nu sunt inventate de aceștia, nu sunt din mintea lor, ci le-au fost insuflate de Duhul Sfânt.
“Lipește-te de Dumnezeu, de Maica Preacurată, și viața ta se va umple de sens. Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată.”
Părintele Arsenie Boca
Atunci când ai numai necazuri și nu mai suporți să spui rugăciunea aceasta din 2 cuvinte! Curățește tot răul și ajută imediat:
“Părinte, nu am lacrimi…
O femeie, cândva, i-a spus:
– Părinte, mă mânii foarte repede.
El i-a răspuns:
– Cum te cuprinde mânia, repetă „Doamne miluieşte”. Prin rugăciune se curăţă orice întinăciune.
La întrebarea unei fiice duhovniceşti cum să se roage, Stareţul şi-a făcut încetişor semnul crucii, s-a aplecat, atingând cu mâna dreaptă pământul şi a spus: „Roagă-te aşa. Roagă-te trupeşte şi Domnul îţi va trimite Harul Său în ajutor. Roagă-te ca Domnul să împărăţească în inima ta; atunci se va preumple de mare bucurie şi nici o tristeţe nu va putea să o neliniştească.” Altă dată sfătuia: „Roagă-te simplu: Doamne dăruieşte-mi Harul Tău! Dacă vă acoperă norul necazurilor, atunci rugaţi-vă: Doamne, dăruieşte-mi Harul Tău. Şi Domnul ne va izbăvi de primejdii”.
Odată, bătrânul vizitiu Timotei a căzut la picioarele Părintelui, faţa i s-a transfigurat de credinţă, umilinţă şi nădejde: „Părinte, pentru ca raza ta caldă să încălzească sufletul meu rece, pentru ca el să se aprindă în drumul spre cer…”. După această frază complicată el a spus simplu: „Părinte, nu am lacrimi”. Dar Stareţul, cu un zâmbet minunat, i s-a închinat şi i-a spus: „Nu este nimic, sufletul tău plânge, iar aceste lacrimi sunt mult mai preţioase decât cele trupeşti”.
Sursa: Starețul Nectarie de la Optina