Profesorul și neurochirurgul Vlad Ciurea a vorbit, în cartea sa intitulată „Sănătatea creierului pe înţelesul tuturor”, despre puterea rugăciunii Tatăl Nostru, dar şi despre cum fiecare frază din această rugăciune activează sistemul endocrin.
Prof. dr. Vlad Ciurea a explicat, în cartea sa „Sănătatea creierului pe înţelesul tuturor”, cum fiecare propoziţie din rugăciunea Tatăl Nostru corespunde unui plan profund al existenţei individului şi, în momentul în care este pronunţată o frază, planul spiritual, mental, emoţional sau fizic răspunde dincolo de conştienţa noastră.
Cayce Edgar, un cercetător american, a preluat această rugăciune şi a transpus-o în activitatea sistemului endocrin. Acesta a afirmat că orice frază din „Tatăl nostru” produce, după clarviziunile sale endocrine, deschiderea anumitor porțiuni.
„Tatăl Nostru carele eşti în ceruri” – deschide glanda pituitară, hipofiza, cea mai înaltă glandă a organismului, legată de lumină, cea care dă semnalul de pornire a întregului organism;
„Sfințească-se-n numele Tău” , deschide glanda pineală, numită epifiză;
„Vie împărăţia Ta” – deschide glanda tiroidă, intră în funcție metabolismul ca o locomotivă;
„Facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ” – deschide timusul, poziționat în faţă, acesta pornind activitatea inimii;
„Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” deschide glandele denumite gonade, motorul fizic al organismului;
„Şi iartă-ne nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” – deschide glandele suprarenale, deci elementul emoțional, elementul de funcționare intenție a organismului;
„Şi nu ne duce pe noi în ispită” – deschide anumite celule profunde în organismul uman;
„Şi ne izbăveşte de cel Rău” – ne întoarcem la nivelul unei glande anterioare, care este timusul.
Toate aceste elemente din sistemul endocrin conectate cu elementele de Divinitate sunt extrem de interesante, afirmă neurochirurgul Vlad Ciurea. Dacă până acum două-trei secole nu erau luate în considerare, acum sunt dovedite prin funcționarea glandelor endocrine, spune Prof.Univ. Dr. Vlad Ciurea în cartea sa intitulată Sănătatea creierului pe înţelesul tuturor.
Tot neurochirurgul afirmă în cartea sa faptul că, al nostru creier uman este legat de Divinitate, iar legătura dintre creierul uman şi credință e un fapt real.
Prezența lui Dumnezeu în corpul uman este relevată prin prezența serotoninei, numită molecula credinței, şi a transmiţătorilor chimici, cu rol de credinţă, de producere a unui extaz, de fericire, mai ales mistică, mai spune Prof.Dr. Vlad Ciurea.
Există centri din creier conectați la Divinitate, la credință, care se pun în mai ales în partea anterioară a frunții, când are loc rugăciunea. În afară de sistemul nervos, şi glandele endocrine sunt legate de activitatea de credinţă.
S-a descoperit că în cortex, o porțiune din creier care este deasupra şi în zona mai ales stângă parietală, se află „centrul credinței în Dumnezeu”. S-a discutat şi pe baza unei aparaturi de tip RMN funcţional şi EEG-uri repetate, constatându-se că există un punct al lui Dumnezeu” (God Spot) în creierul uman.
Și pacientul, și medicul au nevoie, deopotrivă, de rugăciune pentru a ajunge la vindecare. Creierul omului are capacitatea de a corecta boala în strânsă legătură cu rugăciunea”, a subliniat prof. univ. dr. Anca Coliță, managerul Insitutului Clinic Fundeni, la Simpozionul internațional de teologie dedicat rugăciunii.
”Studiile sunt abia la început și probabil în următorii ani vom ști mult mai multe despre capacitatea creierului nostru de a corecta boala. Iar capacitatea creierului nostru de a corecta boala este în strânsă legătură cu rugăciunea: fie rugăciunea personală, fie rugăciunea de mijlocire, precizează prof.univ. dr. Coliță.
Rugăciunea de mijlocire este mai des înălțată în cazul copiilor aflați în suferință. Și această rugăciune vine din partea familiei, a prietenilor, a echipei medicale.
Și medicii care îi îngrijesc pe pacienți au nevoie de Dumnezeu pentru a obține vindecarea. ”… fiecare dintre noi ne rugăm să ne dea Dumnezeu puterea, gândul cel bun și soluția corectă în fața unui bolnav. Pentru că nu sunt bolnavi identici, fiecare bolnav are particularitățile lui și oricât de mult ai dori ca tuturor să le aplici același tratament, același protocol acest lucru nu este posibil. Tocmai aceste mici variații care sunt de la un pacient la altul sunt considerate darul medicului. Dar acest dar al medicului este venit, de fapt, de la bunul Dumnezeu. Este ceea ce bunul Dumnezeu ne îndrumă și ne găsește soluția în fața unui pacient atât de dificil”, mărturisește prof. univ. dr. Coliță.
Chirurgul care a ajuns sfânt. Fiecare operaţie începea cu o rugăciune către Fecioara Maria
Îşi începea operaţiile cu o rugăciune. Tot cu o rugăciune le şi termina, iar dezinfectarea cu iod a pacienţilor o făcea în semnul sfintei cruci. În anul 1966 a fost canonizat, trecând în rândul sfinţilor.
Valentin Voino-Iaseneţki, cunoscut de întreaga lume creştină cu numele de Sfântul Luca al Crimeei, s-a născut în anul 1877, într-o familie nobilă. Tânărul Valentin a studiat mai întâi la Academia de Arte Frumose din Kiev, dar, dându-şi seama că pictura nu este adevărata sa vocaţie, a renunţat şi a început să studieze Medicina, tot în Kiev.
În timpul războiului dintre ruşi şi japonezi (1904), Valentin va opera în diferite spitale din ţară ca medic voluntar din partea Crucii Roşii. În acelaşi timp se căsătoreşte cu Ana, având împreună 4 copii.
În anul 1917, familia medicului chirurg Voino-Iasenetki se mută în oraşul Taşkent unde este numit medic-şef al spitalului din localitate. Soţia sa, Ana, moare din cauza unei boli incurabile. Medicul ajunge profesor universitar la Facultatea de Medicină din Taşkent, specializat în anatomie şi chirurgie.
În anul 1921, episcopul locului îi propune medicului să-l hirotonească preot. Acesta acceptă şi aşa devine Luca (episcopul oferindu-i şi un nume de călugăr). În numai doi ani, preotul Luca ajunge episcop, iar acest lucru este privit cu ochi răi de autorităţile politice ale vremii. Este arestat şi încarcerat în mai multe închisori din ţară.
Continuă să opereze şi în închisori, iar mărturiile cuprinse în viaţa sfântului, spun că episcopul-medic începea şi termina o operaţie cu o rugăciune adresată Fecioarei Maria. De asemenea, când dezinfecta cu iod corpul unui pacient, Luca făcea şi semnul crucii.
Din cauza bătăilor primite în închisoare, Luca îşi pierde vederea la ochiul drept. După eliberare, în anul 1946 primeşte premiul Lenin pentru cartea „Eseu despre chirurgia infecţiilor septice” şi pentru merite deosebite în studiul medicinei. Medicul Luca era cunoscut pentru faptul că cele mai multe intervenţii chirurgicale le făcea gratuit. Aşa a fost numit de unii contemporani „doctor fără de arginţi”.
În acelaşi an este ales arhiepiscop al regiunii Simferopol şi Crimeea, devenind unul dintre predicatorii de referinţă ai Bisericii Ortodoxe.
În data de 11 iunie 1961, arhiepiscopul Luca moare, după ce ultimii ani din viaţă i-a petrecut în întuneric fizic, pierzându-şi total vederea. În 1966 este canonizat, trecând în rândul sfinţilor, iar moaştele sale se află în catedrala din Simferopol (Ucraina). Ziua lui de pomenire este 11 iunie.
Un medic din Gorj, reținut pentru luare de mită, avea o rugăciune pe care o rostea în fiecare dimineață, când intra în tură, menită să îl scape de procurori. Nu s-a dovedit eficientă, mai ales că a fost interceptat rostind-o chiar de către procurori, care i-au montat microfoane și camere în cabinet. Totul, după ce mai mulți pacienți l-au reclamat că a refuzat să îi opereze dacă nu îi dădeau mită. „Dacă e speranță de ceva bănuți, internez”, a mai fost surprins cadrul medical spunând.
Medicul francez din secolul al XVI-lea Ambroise Paré, pe care mulți îl consideră părintele chirurgiei, atunci când un pacient al său se vindeca, spunea: ,,Eu doar l-am îngrijit, Dumnezeu l-a vindecat”. Așa ar trebui să continuăm să gândim și în ziua de astăzi, iar acest lucru îl putem face prin rugăciune, afirmă renumitul neurochirurg român prof. univ. dr. Vlad Ciurea, membru de onoare al Academiei Române și fondator al Centrului de Excelență în Neurochirurgie.
Invitat la mai multe emisiuni televizate, în perioada Sfintelor Sărbători Pascale, medicul neurochirurg Vlad Ciurea a vorbit despre puterea rugăciunii asupra creierului, despre beneficiile unei gândiri pozitive pentru sănătate și despre conexiunile cu toate acestea.
Sunt numeroase cărți care vorbesc despre minte, suflet și despre puterea gândului. A apărut și un fenomen nou, neuroteologia – în legătură cu puterea gândului și rugăciunea. Pornind de la cât de ușor ne este să memorăm rugăciunea „Tatăl nostru”, profesorul Vlad Ciurea menționează cartea prietenului și colegului său de breaslă, regretatul academician profesor doctor Adrian Restian, care spunea că, probabil, în genomul uman, ca ortodocși, sunt imprimate această rugăciune și puterea de a ierta.
Sunt multe cazuri de pacienți care s-au vindecat, am spune miraculos, după ce au început să creadă în Dumnezeu. Ca să reușești la un pacient căruia îi atingi creierul ca să îl operezi, după care el să plece acasă pe propriile picioare, în condiții bune, este o minune, iar astfel de minuni se întâmplă în toate spitalele, spune neurochirurgul. Medicii își fac cruce înainte să înceapă o operație; oricât de simplă ar fi, poate interveni ceva neprevăzut și să ne ajute Cel de sus. Știința și credința sunt total împreună, subliniază profesorul Vlad Ciurea, evocând cazuri de pacienți aflați în situații-limită pe care, în cele din urmă, le-au depășit. Sunt oameni care și-au revenit pentru că organismul lor a învins, pentru că au fost ajutați de doctori și de tehnologia medicală, sigur că sunt explicații medicale, dar este vorba și despre altceva. Minuni există peste tot, trebuie doar să credem și să fim convinși de puterea rugăciunii pe care o rostim, mai spune reputatul medic, notând că puterea rugăciunii este cu atât mai mare, cu cât mai mulți oameni se roagă pentru cineva.
Legat de neuroteologie, există studii care au deslușit ce transformări se petrec în creier atunci când ne rugăm. Sunt niște centri care se activează. La persoane care sunt foarte religioase s-au constatat centri nervoși care se deschid, centri ai religiei. De asemenea, folosind tehnica imagistică prin rezonanță magnetică funcțională, au fost analizate transformările care se produc în creier atunci când oamenii se află într-o biserică și s-a constatat o activitate formidabilă a creierului și o deschidere a centrilor nervoși, deci, există și dovada palpabilă a puterii credinței. De ce se activează acești centri nervoși? Înseamnă că sunt predispuși, deschiși spre credință. Studiile au demonstrat că mai ales monahii şi monahiile, care sunt foarte religioşi și respectă întru totul canoanele bisericești, au foarte mulți astfel de centri ai religiei.
Totul în creierul nostru se desfășoară între doi poli: optimism și pesimism. Noi, prin structura noastră, trebuie să influențăm organismul și creierul, această „bijuterie” pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Neurochirurgul ne recomandă să gândim cât mai optimist în totalitate, să ne apropiem de cei din familie, de cei dragi și să-i ajutăm.
Prezent la gala ”Seniori de colecție”, academicianul Leon Dănăilă a spus: ”Eu nu am venit aici pentru glorie, am venit pentru binele oamenilor, să-i ajut cât pot. Pentru aceasta sunt nişte stâlpi ai sănătăţii şi în aceştia intră o alimentaţie corespunzătoare (…). Alimentaţia este foarte importantă, regimul mediteranean – adică individul respectiv trebuie să consume peşte, fructe de mare, legume, fructe -, care este foarte bun şi a dat rezultate foarte bune. (…) Îmbătrânirea de 65 până la 85 de ani este îmbătrânirea normală, după 85 de ani, super îmbătrânirea. În afară de alimentaţie, exerciţiile fizice sunt foarte bune, cel puţin mersul pe jos. Dacă faci câte 2000 de paşi în fiecare zi tot e bine. În afară de aceasta, sacralitatea, adică credinţa, este foarte importantă. Să ai încredere în ceea faci, în ceea ce vrei să realizezi şi cu rugă către Dumnezeu, pentru că rugăciunea are trei roluri: una de cerere, una de mulţumire lui Dumnezeu şi una de laudă pentru Dumnezeu”.