Anunţul a făcut de Autoritatea pentru Antichităţi din Israel (AAI) care a finalizat săpăturile, care au scos la lumină existenţa unei galerii cu arcade, unele dintre ele având o înălţime de până la şase metri, datând din perioada Cruciadelor (1099-1291 d.Hr.), scrie Agerpres.
Edificiul, proprietatea Waqf, autoritatea pentru bunurile inalienabile islamice, era situată în centrul cartierului creştin din vechiul Ierusalim, într-o zonă cunoscută sub numele de Muristan.
Până acum aproape un deceniu, în această zonă a funcţionat o piaţă de legume şi fructe, care a fost însă abandonată.
Potrivit cercetărilor, structura descoperită este doar o mică parte din construcţia marelui spital care s-ar fi întins pe un hectar şi jumătate. Arhitectura clădirii era dominată de numeroase coloane şi arcade de peste şase metri, ceea ce sugerează că a existat o încăpere mare centrală şi altele de dimensiuni mai mici.
Responsabilii cu săpăturile, Renee Forestany şi Amit Reem, au cercetat documentele epocii pentru a afla istoria acestui centru. „Am aflat despre spital din documentele istorice contemporane, din care cea mai mare parte sunt scrise în limba latină”, au declarat aceştia, explicând că aceste izvoare evocă existenţa unui sofisticat spital construit de un ordin militar creştin denumit Ordinul spitalului Sf. Ioan din Ierusalim.
Ca şi spitalele moderne, edificiul a fost împărţit în diferite aripi şi departamente în funcţie de natura bolii şi starea pacienţilor, iar în situaţii de urgenţă putea trata şi 2.000 de persoane. În spital erau trataţi bărbaţi şi femei deopotrivă de diferite religii, dar şi copii abandonaţi la naştere.
În acest ordin serveau şi medici arabi musulmani ale căror competenţe medicale erau deja cunoscute în epocă. Marele guvernator din lumea islamică Saladin (1138 – 1193) a trăit în apropierea spitalului după înfrângerea cruciaţilor, a renovat şi conservat clădirea şi le-a permis acestora să rămână pe loc şi să îngrijească populaţia din Ierusalim.
Clădirea s-a prăbuşit în urma unui cutremur, în 1457, ruinele acestuia rămânând îngropate până în perioada Imperiului Otoman. În Evul Mediu, o parte din structura clădirii fost folosită pe post de grajd pentru animale, dovadă cantitatea mare de oase descoperită şi de metal, datând din această epocă.