Ruxandra Sireteanu, ultimul interviu: "Teatrul este dragostea şi chinul meu"

Ruxandra Sireteanu a murit marţi, la vârsta de 70 de ani. Vă prezentăm câteva fragmente dintr-un interviu amplu acordxat în acest an Radi Romania Cultural.

Ruxandra Sireteanu: Pentru mine, teatrul este dragostea şi chinul meu. Nici nu ştiu cum au trecut atâţia ani de când am urcat pe scenă. Cred că am fost pentru prima oară la teatru când aveam trei ani, ca să-l văd pe tatăl meu, marele om şi marele actor Nicolae Sireteanu, care juca în „Hoţii” de Schiller, la Teatrul Naţional din Craiova. Atunci… m-am hotărât să devin actriţă, şi m-am ţinut de cuvânt. N-am avut niciodată alternativă fiindcă actorie mi-am dorit să fac întotdeauna.

Teatrul este pentru foarte mulţi, adică pentru noi, spectatorii, o lume deschisă. Pentru actori este la fel? Sau este o lume tainică?

Ruxandra Sireteanu: E tainică, pentru că este foarte greu să-ţi mărturiseşti cuceririle, bucuriile, tristeţile. Eu îi invidiez pe cei care pot vorbi atât de lesne şi atât de fluent despre cum îşi creează rolurile, despre colaborarea lor deplină cu regizorii, cu colegii. Pentru mine este un chin atât de minunat, iar aceasta înseamnă multe nopţi nedormite. Pentru mine este cea mai cuceritoare profesie, pentru că dai mâna cu atâtea necunoscute, şi mă refer la personajele pe care le joc, le-am jucat şi cu care am relaţii excelente şi atunci sigur că este o lume fabuloasă.

Credem noi, în simplitatea noastră, că teatrul este o sintagmă ce acoperă foarte mult din lumea aceasta de dincolo de cortină. Teatrul poate fi un ingredient care poate fi aşezat pe masa vieţii, aşa ca o ofrandă?

Ruxandra Sireteanu: Ah, ce-mi faceţi! Păi, ce să spun? Atunci când omul îşi lasă la garderobă fărâmele lui sau hălcile lui, sau, nici nu ştiu cum să spun, fiindcă fiecare vine la teatru, mă refer la spectatorul care vine la teatru şi îşi lasă înfrigurările sau neliniştile, sau micile bucurii pe care şi le-a consumat până în clipa în care se aşează pe fotoliu şi aşteaptă primul gong. El, spectatorul, dacă vine la teatru, vine să se aline. Dacă plânge, plânge cu tine, dacă râde, râde cu tine. Ar fi minunat să îşi lase şi prejudecăţile acasă.

Cum procedează Ruxandra Sireteanu atunci când este spectator?

Ruxandra Sireteanu: Eu încerc să fiu un spectator înţelegător, să las acasă aşa-zisele principii, pentru că luând parte la un eveniment – chiar dacă mergi la un spectacol pe care îl cunoşti, pe care l-ai mai văzut-o într-o altă montare – primeşti un dar, dar îl şi trăieşti ca spectator. Şi atunci, odată ce l-ai primit, trebuie să te bucuri de el şi să-l foloseşti cumva. Sigur că pleci cu el acasă, fiindcă aproape te obligă să-l iei cu tine, şi în felul acesta devine un ingredient care îţi îmbunătăţeşte hrana spirituală.

Se spune că actorul ar fi doctorul de suflete…

Ruxandra Sireteanu: Aşa o fi! Nu ştiu sigur… dar cred că există şi un sâmbure de adevăr.

V-aţi simţit vreodată, de-a lungul carierei, că aţi fost un fel de doctor pentru cei aflaţi în sala de spectacol?

Ruxandra Sireteanu: Da. Trebuie să mărturisesc ca m-am simţit de multe ori în această ipostază. Nu pot să spun nici după atâţia ani că mă simt împlinită , fiindcă eu cred că mai am ce spune… altfel ar trebui să trag cortina. Cât timp o să am voce, ochi, picioare şi o să pot să joc, şi o să mai fie nevoie de mine, o să continuu să pipăi viaţa, să caut soluţii, să dau viaţă unui personaj, să-l adulmec, să-l cunosc, până ajung la clipa de graţie şi spun: „Gata, l-am prins! E al meu!” Cred că este starea pe care o are fiecare actor care se dăruieşte profesiei. Spectatorul te răsplăteşte atunci când vii la aplauze şi nu numai atunci. Chiar şi în timpul spectacolului simţi că spectatorii te apreciază, că simt efortul tău de a face un personaj plauzibil. Nu pot să spun cum anume se simte acest lucru, dar este un fluid care ajunge pe scenă până la tine, se simte că tu eşti acolo pentru ei. De multe ori se vede bucuria, se observă lacrimile. Este plăcut când oamenii te opresc pe stradă şi te felicită pentru un rol sau altul.

Ruxandra Sireteanu, celebră, printre altele, pentru rolurile din filmele „Divorţ…din dragoste” sau „Păcală se întoarce”, a murit, astăzi, la vârsta de 70 de ani.

Ruxandra Sireteanu a jucat pe pe scena Teatrului Nottara, mai bine de 40 de ani.

Ruxandra Sireteanu s-a nascut pe 20 decembrie 1943, in Craiova. Ruxandra Sireteanu a sustinut multe recitaluri de poezie atat in Romania cat si in Suedia (Malmö si Göteborg) si Grecia (Atena si Salonic). In anul 1968 a primit o bursa de doua luni la Paris, la „Maison des jeunes”, condusa de Jean-Louis Barrault si Tania Balachova.

Ruxandra Sireteanu a fost apreciata si pentru rolurile sale din filme. Ruxandra Sireteanu a jucat in „O lumina la etajul zece” (1984); „Divort… din dragoste” (1992); Pacala se intoarce (2006).

RUXANDRA SIRETEANU, o carieră impresionantă

Ruxandra Sireteanu s-a născut la Craiova, pe data de 20 decembrie 1943 şi a debutat la vârsta de 9 ani pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, cu rolul Maia din „Platon Krecet”, în regia lui Alexandru Finţi.
După absolvirea Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti, în 1961, a intrat la I. A. T. C. „I. L. Caragiale”, la clasa profesorului Ion Finteşteanu, lector Sanda Manu. În 1965, la examenul de absolvire, a jucat rolurile Tofana din „Patima Roşie” de Mihail Sorbul şi Fata, Iubita, Nevasta din „Omul care s-a transformat în câine” de O. Dragun, regia Andrei Şerban.
Între anii 1965–1969, Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul Naţional din Craiova. Pe scena Naţionalului craiovean a interpretat: Catarina din „Femeia îndărătnică” de W. Shakespeare, regia Miron Niculescu; Dorina din „Tartuffe” de Moličre, regia Miron Niculescu; Şura din „ Egor Bulîciov” de Maxim Gorki, regia Petre Sava Băleanu; Elena din „Suflete tari” de Camil Petrescu, regia Geta Tomescu.

Între 1971–1972 Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul de Stat din Oradea, unde a jucat rolurile Nina Zarecinaia din „Pescăruşul” de Cehov (regia Alexandru Colpacci) şi Maria din „Omul care …” de Horia Lovinescu.
Din anul 1972, este angajată a Teatrului Nottara din Bucureşti. Timp de 36 de ani petrecuţi pe scena acestui teatru, actriţa Ruxandra Sireteanu a întruchipat o serie lungă de personaje, printre care: Jennifer din „ Adio Charlie” de G. Alexod, regia George Rafael (1972); Ghizi din „Familia Tott” de Orkeny, regia Val Paraschiv (1977); Nina din „N-am încredere în bărbaţi” de Sofronov, regia Dan Micu (1975); Senia din „Calandria” de D. Babiena (1982); Agripina din „5 romane de amor” de Teodor Mazilu, regia George Rafael (1978); Veta din „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale, regia Dan Micu (1986); Doamna Vintilă din „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian, regia Alexandru Dabija (1984); Charlotta din „ Livada de vişini” de A. P. Cehov, regia Dominic Dembinschi (1987); Si Pin din „Taifun” de Ca O Yu, regia Alexandru Dabija (1988); Margareta din „ Simeyaşul” de Gherman, regia Horaţiu Mălăele (1990); Elena Sergheevna din „Şantaj” de Ludmila Ruzumovskaia, regia D. Dembinschi (1992); Frosina din „Avarul” de Moličre, regia Mircea Cornişteanu (1994); Doamna Pearce şi Doamna Higgins din „Misterele Londrei”, muzical după „Pygmalion” de G. B. Shaw, regia D. Dembinschi (1995); Fiokla din „Căsătoria” de Gogol, regia Gavriil Pinte (1998); Nanny din „Nanny” de Fenwik, regia Tom Ferriter (1999); Judy din „Moştenirea lui Cadâr”, muzical de Eugen Rotaru, regia Tania Filip (1999; Teatrul Nottara a făcut un turneu cu acest spectacol în SUA şi Canada, în 2001); Dragna, Boiana şi Olivera în „Larry Thomson” de Kovacevici (2001); Mama din „Minciuna din mine” de Sam Sheppard, regia Ada Lupu (2002); Tiţa din „Prăpăstiile Bucureştilor” de Matei Millo, regia Ada Lupu (2003); Chiriachiţa din „Titanic Vals” de Tudor Muşatescu, regia Dinu Cernescu (2003); Crapart din „Jocul dragostei şi al morţii” de Romain Rolland, regia Lucian Giurchescu (2003); Raisa Pavlova şi Ulita din „Pădurea” de A. N. Ostrovski, regia Tudor Mărăscu (2005); Eileen din „Billy Şchiopul” de Martin McDonagh, regia Vlad Masacci (2005); Nina Ivanovna din piesa „Un pensionar fatal” de Al. Galin, regia Tudor Ţepeneag (2008).

Roluri la Teatrul „George Ciprian” din Buzău: Luiza din „Fierarii” de M. Nicolici, regia Răzvan Săvescu (2000); Lady Bracknell din „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, regia Răzvan Dincă.

RUXANDRA SIRETEANU, filmografie

Roluri în filme: „Cursa”, regia Mircea Daneliuc; „Septembrie”, regia Timotei Ursu; „Speranţa”, regia Şerban Creangă; „Imposibila iubire”, regia Constantin Vaeni; „Între oglinzi paralele”, regia Mircea Veroiu; „Baladă pentru fiul meu”, regia Constantin Dicu; „Divorţ din dragoste”, regia Andrei Blaier; „Crucea de piatră”, regia Andrei Blaier; „Marea lehamite”, regia Mircea Daneliuc; „Terente”, regia Andrei Blaier; „Aici nu mai locuieşte nimeni”, regia Malvina Urşianu; „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, regia Lucian Pintilie; „Păcală se întoarce”, regia Geo Saizescu.
Actriţa Ruxandra Sireteanu a jucat în peste 30 de spectacole de televiziune şi în peste 300 de piese la Teatrul Naţional Radiofonic. A înregistrat câteva sute de poveşti pentru emisiunea „Noapte bună, copii!”.
Între 1996–1997, a interpretat unul dintre rolurile principale din „Piaţa rotundă”, SOAP OPERA produs de Radio România Actualităţi în colaborare cu BBC, finanţat de Phare.
Din 1996 face dublaje la filmele de desene animate, Studiourile „AGER FILM”. Între 1998–1999, dublaj la serialul de televiziune „Suflet de femeie.”

În perioada 1992–1995, Ruxandra Sireteanu a fost profesoară la Facultatea de Teatru a Universităţii „Hyperion” din Bucureşti.

Ruxandra Sireteanu a susţinut multe recitaluri de poezie atât în România cât şi în Suedia (Malmö şi Göteborg) şi Grecia (Atena şi Salonic). În anul 1968 a primit o bursă de două luni la Paris, la „Maison des jeunes”, condusă de Jean-Louis Barrault şi Tania Balachova.
Ruxandra Sireteanu era profesoară de teatru la Şcoala de teatru pentru copii „Karisma”.

Urmarește RomaniaTV.net și pe

Ruxandra Sireteanu, ultimul interviu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

RUXANDRA SIRETEANU, o carieră impresionantă

RUXANDRA SIRETEANU, filmografie