Termenul de grupă sanguină este folosit pentru a caracteriza sângele unui individ în funcție de prezența sau absența unui antigen pe suprafața eritrocitelor acestuia. Importanța grupelor sanguine rezidă în indicarea compatibilității sau incompatibilității dintre donator și primitor în cazul transfuziilor.
Cele patru grupe de sânge majore cunoscute sunt: A, B, 0 şi AB. Dar există mai multe modalităţi de grupare a celulelor roşii din sânge pe baza diferenţelor de zaharuri sau proteine care le acoperă suprafaţa, antigenele. Descoperirea unei noi grupe sanguine este importantă pentru medici, deoarece în acest fel pot diagnostica corect o problemă precum cea a incompatibilităţii dintre mamele însărcinate şi copilul lor. Până în prezent, Societatea Internaţională de Transfuzie de Sânge (ISBT) identifică 43 de clasificări diferite ale sistemelor grupelor de sânge la oameni.
Potrivit studiului, grupa de sânge poate determina celulele imune să atace celulele nepotrivite, ceea ce se întâmplă atunci când grupurile de sânge sunt incompatibile. Experţii cred că acest lucru ar putea fi extrem de util pentru toţii medici, atunci când au dificultăţi în a-şi diagnostica pacientul.
Cele mai rare grupe de sânge. Ce este grupa HH şi cine are „sângele de aur”, cea mai pură grupă de sânge
A fost descoperită o nouă grupă sanguină: se numeşte Er
Moartea a doi bebeluşi i-a încurajat pe oamenii de ştiinţă să cerceteze o grupă de sânge rară identificată pentru prima dată la oameni în urmă cu 40 de ani. Descoperirea se referă mai precis la un subgrup specific de Er, care deschide acum noi uşi pentru a preveni tragedii similare în viitorul apropiat.
Medicii se concentrează pe sistemele grupelor sanguine ABO şi pe factorul Rh, un anumit antigen (substanţă care induce un răspuns imun specific din partea organismului) pe care unii îl au, iar alţii nu. În primul caz vorbim de Rh pozitiv, în al doilea, de Rh negativ. Familiarizarea cu grupa sanguină şi sistemele de factor Rh este crucială în cazul transfuziilor de sânge.
Corpul mamei poate ataca fătul cu acest RH
Cu toate acestea, marea varietate de antigene de suprafaţă celulară şi variantele acestora fac situaţia mult mai complexă, în timp ce se ştie puţin despre impactul lor clinic. Majoritatea antigenelor majore au fost identificate la începutul secolului al XX-lea, iar Er a fost identificată abia în 1982.
În 1988 a fost descoperită versiunea numită Erb. Codul Er3 a fost folosit pentru a descrie absenţa de Era şi Erb. Când o celulă din sânge se află în prezenţa unui antigen pe care corpul nostru nu l-a clasificat ca fiind al nostru, sistemul nostru imunitar este activat, trimiţând anticorpi pentru a semnala distrugerea celulelor care conţin antigenul suspect.
În cazuri rare, în timpul sarcinii se poate întâmpla ca ţesuturile fătului să fie recunoscute ca fiind străine şi, prin urmare, să fie atacate. Anticorpii generaţi trec prin placentă, provocându-i copilului nenăscut o boală hemolitică. În prezent, sunt implementate mai multe metode pentru prevenirea, sau tratarea bolii hemolitice la nou-născuţi.
Au fost examinaţi 13 pacienţi
Echipa de cercetători condusă de serologul Nicole Thornton de la National Health Service Blood and Transplant (NHSBT) din Marea Britanie a analizat sângele a 13 pacienţi pentru antigene suspecte, identificând cinci variaţii ale antigenelor Er: variantele cunoscute Era, Erb, Er3 şi alte două noi: Er4 şi Er5. Prin secvenţierea codurilor genetice ale pacienţilor, experţii au reuşit să identifice gena care codifică proteinele de suprafaţă celulară.
Este vorba de o genă deja familiară ştiinţei medicale: PIEZO1, care este deja asociată cu mai multe boli cunoscute. Cercetătorii şi-au confirmat rezultatele prin eliminarea PIEZO1 dintr-o linie celulară de eritroblaste, un precursor al globulelor roşii, şi prin testarea antigenelor. Acest studiu evidenţiază cu adevărat potenţialul antigenic al proteinelor şi relevanţa lor pentru medicina transfuzională, potrivit La Repubblica, titrează Rador.
Sângele cu Rh nul este considerat universal compatibil cu toate grupele care au particularităţi deosebite ale Rh-ului negativ, ceea ce face ca potenţialul său de a salva vieţi să fie unul uriaș. Totuși, medicii sunt încă rezervaţi în a efectua transfuzii cu acest sânge şi o fac numai în cazuri extreme, când viaţa pacienţilor este în pericol, pentru că o dată administrat este foarte greu de găsit ulterior. În situaţia inversă, în care o persoană cu Rh nul are nevoie de o transfuzie, aceasta poate fi făcută doar cu sânge identic, ceea ce o face dependentă de ceilalți 43 de oameni de pe planetă în aceeași situație, aflați în Brazilia, China, Japonia, Statele Unite, Irlanda, iar trimiterea de sânge dintr-o ţară în alta este un coşmar birocratic, cea mai sigură metodă este donarea periodică de sânge pentru propria nevoie.
Ce anume crează tipurile diferite de sânge?
Ne-a luat ceva timp să înțelegem complicațiile sângelui, dar astăzi știm că această substanță care susține viața constă în:
– Celulele roșii din sânge (hemoglobină) – celule care transporta oxigen și elimină dioxidul de carbon din organism;
– Celulele albe din sânge (leucocite, de exemplu) – celulele imune care protejează organismul împotriva infecțiilor și a agenților străini;
– Trombocite – celule care elimină cheagurile de sânge;
– Plasma – un lichid care poartă săruri și enzime.
Fiecare componentă are rolul său bine definit, însă doar celulele roșii din sânge sunt responsabile pentru diferitele noastre tipuri de sânge. Aceste celule au niște proteine numite antigene, iar prezența sau absența anumitor antigene determină tipul de sânge. Spre exemplu sângele de tip A are numai antigenele A, tipul B numai B, tipul AB ambele și tot așa. Celulele roșii din sânge mai au un antigen numit proteina RhD. Când aceasta este prezentă, se spune că un tip de sânge este pozitiv, iar când este absentă, negativ. Dacă o persoană cu sânge de tip A primește o transfuzie de sânge de tip B, sistemul imunitar nu va recunoaște noua substanță ca fiind o bună și nu o va accepta, considerând că organismul este atacat.
Circa 160 din cei 342 de antigeni ai unei grupe de sânge se regăsesc la majoritatea oamenilor. Dacă îţi lipseşte un antigen pe care 99% dintre oameni îl au, grupa ta e considerată rară, dar dacă ai un antigen pe care 99% din oameni nu îl au, atunci grupa ta este foarte rară.
Lipsa unui antigen foarte comun stabileşte caracterul negativ al unei grupe de sânge. Dacă primeşti sânge de la un donator cu aceeaşi grupă, dar cu Rh pozitiv, anticorpii tăi vor reacţiona la celulele incompatibile şi transfuzia poate fi fatală. Există persoane cărora le lipsesc toţi cei 61 de antigeni din sistemul Rh, iar particularitatea a fost numită Rh nul, unul dintre cele mai rare tipuri de sânge din lume şi o descoperire fenomenală pentru hematologie.
sursa: https://bigthink.com/