Radu Simion a murit luni la Bucureşti. Povestea fermecătoare a lui Radu Simion începe la 14 ani, când tatăl său l-a luat de mână şi l-a dus la şcoala de muzică să îl facă artist, ca să îl scape de greutăţile vieţii. „Eu am ajuns naist printr-o conjunctură. Am ajuns la şcoala de muzică din Bucureşti, unde profesori erau, printre alţii, Maria Tănase şi Fănică Luca. Eu am intrat la ţambal, unde îl aveam dascăl pe George Pantazi, însă, din cauză că avea multe turnee, a trebuit să îmi găsesc un alt instrument pentru că mă prindea anul fără notă şi rămâneam corigent. Şi aşa am ajuns la marele Fănică Luca, omul care mi-a spus încă de prima dată când am suflat în nai că instrumentul ăsta este pentru mine. Preşedintele Tunisiei s-a chinuit o jumătate de oră să sufle în nai şi nu a reuşit. Adică nu este prea uşor să scoţi un ton adevărat dintr-un tub”, a mărturisit maestrul naiului, pentru ziarulring.ro.
În afara concertelor din străinătate şi din marile localuri din Capitală, Radu Simion era deseori chemat de comunişti la petreceri şi recepţii. „Povestea mea cu comuniştii a început încă de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, care m-a chemat să îi cânt de când eram elev. Ceauşescu mă chema să îi cânt la vânătoare. Mergeam mai mulţi artişti, stăteam după ei să vâneze o zi întreagă şi seara începea festinul, iar noi trebuia să le cântăm în timp ce ei mâncau. De multe ori nici nu ştiam unde ne duceau. Ne băgau în dubă şi plecam spre restaurantele de lângă pădurile unde vâna Ceauşescu. Apoi m-au chemat la toate recepţiile. Cea mai frumoasă amintire o am de la sosirea în România a preşedintelui Americii. Primul preşedinte american care a călcat pe pământ românesc a fost Richard Nixon… şi Ceauşescu îmi ţinea microfonul că îl deranjau ziariştii. Asta însemna respect”, mai spunea naistul.