Sorin Ovidiu Vîntu îşi motivează decizia prin faptul că are obligaţia să relateze evenimentele importante din viaţa sa. „Sunt obligat să las copiilor mei o moştenire simbolică – imaginea nedeformată a tatălui lor. Nu am avut niciodată timp să la povestesc şi să le explic ce am făcut şi ce am simţit. Care au fost mecanismele şi simţămintele care mi-au călăuzit existenţa. În lupta titanică pe care o dau pentru a rămâne contemporan cu mine însumi, am decis să comunic cu ai mei prin intermediul blogului. Poate că, din greşelile, reuşitele şi experienţele mele, vor învăţa şi alţii”, a scris Vîntu.
Gândul i-a trecut prin cap în urma unei conversaţii avute cu Valentin Nicolau, proprietar al editurii Nemira şi fost director general al TVR. „Îmi plăcea tipul. Era proprietarul editurii ‘Nemira’. Tipărea literatură S.F. Eu, ador, în ciuda vârstei, acest tip de literatură. Cred că asta ne-a apropiat”, a relatat Vîntu. Nicolau i-a adus un maldăr de cărţi, iar titlul uneia scrisă de Orson Scott Card l-a pus pe gânduri. „Brusc înţepenesc cu ochii pe un titlu. Îi pătrund instantaneu semnificaţia – ‘Vorbitor în numele morţilor’. Ho! Nu vă bucuraţi încă, nu sunt pe moarte! Dar când se va întâmpla, cine va vorbi despre mine? Cine mă cunoaşte suficient de bine încât să le spună alor mei cine am fost? Cine are autoritatea morală să îmi califice faptele?”, s-a întrebat omul de afaceri.
Revelaţia a survenit pe malul lacului de pe proprietatea sa din Otopeni, însă Vîntu s-a apucat să scrie după întoarcerea în penitenciar. „Vă voi arăta, dragii mei, care sunt adevăratele chipuri ale persoanelor, personajelor şi personalităţilor pe care le-am cunoscut. Cu mulţi dintre ei veţi fi obligaţi să convieţuiţi şi când nu vă voi mai putea proteja eu. Vă voi explica şi ce se ascunde în spatele întâmplărilor pe care le vedeţi la TV şi cum funcţionează în realitate România„, promite afaceristul precizând că Traian Băsescu nu va lipsi din seria sa de confesiuni.
Nu vor lipsi nici dezvăluirile legate de experienţa sa vastă în ceea ce priveşte sistemul penitenciar din România şi cel judiciar. „Justiţia este instituţia fundamentă a unui stat. Atunci când justiţia este deservită de funcţionari nevrednici, statul se duce dracului. Vă voi vorbi despre ei, cu nume şi prenume, despre aceşti indivizi sau individe care, din prostie sau ignoranţă, nu-şi înţeleg menirea şi ne transformă din cetăţeni demni ai unui stat într-o adunătură de indivizi fără respect de sine şi fără morală”, promite Vîntu.
Odată ajuns la morală, Vîntu face o mică digresiune pe această temă. „Răul cel mai mare nu este acela că devenim imorali ci amorali. Ne situăm „dincolo de bine şi de rău”. Nu mai dăm doi bani pe Justiţie, legile nu ne mai sunt opozabile, statul devine un concept difuz. Din nefericire pentru voi, şi eu am fost puternic atins de acest lucru. Am devenit, în timp, profund amoral. Mi-am dat seama de asta abia când nu mai puteam să schimb mare lucru în ceea ce mă priveşte. Şi nici nu am chef s-o fac. Acum sunt ceea ce sunt dar, măcar am încercat să semnalez necesitatea întăririi statului printr-o ieşire publică, acum câţiva ani, la postul de televiziune „Realitatea”. Copii, asta nu este o încercare de exorcizare sau de legitimare, este o descriere a ceea ce se întâmplă în societatea în care evoluaţi”, conchide Vîntu.
În acelaşi dosar, şoferul lui Vîntu, Alexandru Stoian, a fost condamnat la 1 an şi 6 luni cu suspendare, iar omul de afaceri Octavian Ţurcan a primit un an de închisoare cu suspendare.
Instanţa supremă a respins recursurile celor trei şi a menţinut decizia luată în 2012 de Tribunalul Bucureşti, confirmată apoi de Curtea de Apel Bucureşti.
Pe 12 octombrie 2010, procurorii Parchetului General l-au trimis în judecată pe Vîntu sub acuzaţia că i-ar fi trimis în Indonezia mai multe sume de bani fostului director al Gelsor, Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI.
Procurorii susţin că în perioada octombrie 2009 – ianuarie 2010 Sorin Ovidiu Vîntu i-ar fi transmis lui Nicolae Popa două tranşe, de 50.000 de euro şi 20.000 de euro.
Suma îi era necesară lui Nicolae Popa pentru a se ascunde în scopul de a nu fi descoperit de autorităţile îndrituite să pună în executare mandatul european de arestare emis pe numele său pentru executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care fusese condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, arătau procurorii.
Ei mai susţin că Sorin Ovidiu Vîntu ar fi identificat şi modalităţile concrete de transfer menite să prevină identificarea tranzacţiilor şi a persoanelor implicate în aceste operaţiuni. Astfel, transferul sumei de 50.000 de euro ar fi fost pus în executare de Octavian Ţurcan.
De asemenea, pe 11 noiembrie 2009, Vîntu, prin intermediul lui Alexandru Stoian, ar fi transmis o altă tranşă, de 20.000 de euro, sumă ce urma a fi folosită pentru plata diferitelor servicii de Nicolae Popa, mai spun procurorii.
Potrivit acestora, după ce Nicolae Popa a fost arestat în Indonezia, pe 2 decembrie 2009, Vîntu şi Alexandru Stoian ar fi desfăşurat acţiuni de sprijinire a lui Nicolae Popa cu scopul îngreunării procedurii de extrădare a acestuia în România. Sprijinul s-ar fi concretizat în demersuri de îngreunare a procedurilor de extrădare, pentru a-l scăpa pe condamnat de închisoare şi a-l ajuta să rămână în Indonezia.