Salcia este primul copac care înverzeşte în ţările cu climat temperat. Ea se întâlneşte în mod natural pe malurile râurilor, pe care le întăreşte şi împiedică eroziunea solului. Salcia creşte şi în oraşe. În regiunile mai reci, cum ar fi tundra, unde covorul vegetal nu depăşeşte 10-15 centimetri, salcia este mică şi se întinde pentru a împiedică vântul să erodeze solul. Pe malurile răului Saint-Laurent salcia ajunge şi la 40 de metri. Oriunde ar fi, salcia se întâlneşte într-o varitate uimitoare de specii, scrie curademiere.ro.
Simbol al nemuririi în Extremul Orient, salcia este arborele vieţii în Tibet. Asta pentru că oriunde ai plantă o salcie, ea prinde rădăcini şi se transformă într-un copac impozant.
Ce părţi ale salciei poţi consumă? Scoarţă, mugurii, mâţişorii şi frunzele foarte tinere. Coaja se recoltează, în general, în anotimpul rece, până înfrunzeşte, iar celelalte părţi ale salciei primvăra devreme. Eschimoşii din Alaska adună părţile comestibile ale speciei Salix Phylicifora şi le cosuma. Mugurii cruzi sunt consumaţi cu ulei de focă sau sunt conservaţi. Frunzele tinere, care nu depăşesc 4 centimetri, se mănâncă crude şi proaspete sau uscate, în supe sau în ceai.
Înainte de inventarea aspirinei, se folosea scoarţă de salcie, care are acelaşi principiu activ, salicina, pentru calmarea durerilor. Salicina a fost mai întâi izolată, la salcie, apoi la diferite specii de plop. Salcia este antinevralgic, antispasmodic, sedativ genital, calmant, febrifug, tonic digestiv, calmează nevralgiile reumatismale, cefaleea, durerile menstruale, angoasă, anxietatea, insomnia şi neurastenia.