În această zi, gospodinele duc la biserică în amintirea unei persoane decedate preparate precum: colivă, un colac, o sticlă de vin. Şi, desigur, pomelnicul pe care sunt trecute numele celor plecaţi la Domnul şi lumânări. Gospodinele mai pot duce şi alte preparate precum plăcinte, brânzeturi, friptură, sarmale, mere şi alte fructe.
Mult mai practic este să se pregătească pachetele de acasă şi, la întoarcerea de la biserică, să fie completate cu vin şi colivă sfinţite la slujbă şi să fie împărţite, cu lumânări aprinse, pentru sufletele celor răposaţi. Foarte important este ca lumânările folosite la pomeniri să fie din ceară curată, fabricate după ritualul creștin, și nu cele cumpărate de oriunde. Se crede că sufletele acestora veghează din lumea de dincolo asupra casei din care au plecat.
Dacă avem mai mulți morți de pomenit, este bine să facem un pomelnic comun, rugăciunea căpătând astfel mai multă putere.
Credincioşii care fac pomeniri în SÂMBĂTA MORŢILOR trebuie să meargă la biserică de dimineaţă, ca să participe la Sfânta Liturghie. Abia după această slujbă mare se oficiază şi parastasul.
Apoi, membrii familiei merg la cimitir, unde trebuie să aprindă cel puţin două lumânări. Se crede că acesta este numărul minim necesar pentru a încălzi sufletele morţilor.
În Transilvania, pachetele duse la biserică conţin, pe lângă vinul şi coliva obligatorii, bucatele preferate de cel care este pomenit şi o prăjitură cu specific local numită ”pupi”, un fel de chec cu mere.
În zona Banatului, se dă de pomană un preparat specific zonei, grâu fiert cu brânză şi unt. În plus, în pachetele cu mâncare care vor fi împărţite nevoiaşilor se pune obligatoriu friptură de porc.
În Bucovina, în pachete se pun plăcinte cu brânză şi se împart familiilor sărmane, cu mulţi copii.
Pentru slujba de pomenire a morţilor, gospodinele pregătesc colivă, colaci (prescuri) şi vin pe care le aduc la Biserică pentru a fi sfinţite, apoi le împart celor nevoiaşi.
Coliva se pregăteşte de regulă din grâu amestecat cu zahăr, miere sau cu alte ingrediente aromate. Ea simbolizează trupul celui răposat, iar legănarea şi ţinerea de colivă în timpul cântării „Veşnică pomenire” reprezintă expresia legăturii sau comuniunii sufleteşti cu cel decedat, pentru care ne rugăm. Coliva se face din grâu pentru că bobul de grâu este dat pildă de Mântuitorul şi Sfântul Apostol Pavel ca simbol al învierii morţilor.
Colacul (prescura) adus la parastas are aproximativ acelaşi simbolism.
Alături de colivă şi colac, de la pomenirea celor răposaţi este nelipsit vinul. Preotul stropeşte cu vinul, în formă de cruce, peste mormânt sau pe locul unde se săvârşeşte parastasul şi peste colivă. În practica noastră creştină, vinul este simbol al miresmelor cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte.