Pe final de an, Sandra a acceptat să vorbească pentru Povești de România. Ea a dezvăluit şi cum a câştigat primii bani în carieră: „Având în vedere că am pornit de mică… pe la 14-16 ani am reușit să-mi câștig primii bani, nici nu știu, undeva pe la 5.000 – 8.000 de euro. Eu am pornit de la 4 ani singură în viața asta din gimnastică și, pe parcurs, am schimbat generații întregi de colege. Dintre atâtea fete cu care am pornit la drum la copii și juniori, eu singură am reușit, iar rezultatele de la Beijing și Londra spun totul despre cariera mea. L- aș mânia pe Dumneazu să spun că nu mi-e de ajuns. Sunt capabilă să fac multe alte lucruri și le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut să-mi ating visul„.
Cel mai negru moment al carierei l-a trăit la 19 ani. „A fost destul de greu în 2009, după Jocurile Olimpice de la Beijing pentru că trebuia să mă mențin la un nivel foarte ridcat. Dar m-am accidentat. Mi s-a rupt tendonul achilian și am avut și fractură la mâna stângă! Acel accident m-a ambiționat foarte mult, nu multă lume mai credea în mine și am vrut să demonstrez că se poate să revii și să câștigi medalii. Și uite așa în 2011, la Europene, am câștigat aur și la sărituri, și la sol la Europene, apoi in 2012 am reeditat performanța la competiția continentată. Apoi, la Londra, am văzut pentru ce m-am sacrificat. Și a meritat tot efortul„, a mai afirmat Sandra.
„Dacă ar fi să dau timpul înapoi și aș încerca să desenez toate locurile în care am avut bătături… mi-aș desena ambele palme și jumătate din laba piciorului„, mai spune Sandra, care rămâne însă cu nostalgia gimnasticii: „Iubesc atât de mult gimnastica încât aș fi concurat în orice sală. Și în orice mediu neconvențional! Dar nu în ploaie și în frig!„.