Sânzienele execută un dans ritualic legat de simbolismul Soarelui, care este o invitaţie la bucurie. Sânzienelor le place mult să fie iubite și respectate, iar dacă nu primesc atenția pe care o pretind, devin dușmănoase. Dacă nu li se respectă ziua, se crede că Sânzienele se răzbună prin furtuni, vijelii, grindină, lasă florile fără miros și plantele de leac fără proprietăți tămăduitoare. Se crede, de asemenea, că în Noaptea de Sânziene se deschid cerurile.
Acestea umblă pe pământ sau plutesc prin aer, împart rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor, apără semănăturile de grindină și vijelii.
În noaptea de 23 iunie, fetele obișnuiesc să-și pună sub pernă flori de sânziene. Atât fetele, cât şi femeile îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor. Femeile căsătorite îşi înfăşurau mijlocul cu flori de sânziene sau tulpini de cicoare, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului.
Din spicele de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor.
De Sânziene, potrivit tradiției din bătrâni, este cel mai potrivit să culegi ierburi medicinale. În noaptea de dinaintea sărbătorii, femeile merg să culeagă flori și plante pe care le vor folosi pe parcursul anului la diferite afecțiuni, dar și pentru a alunga răul din locuințe. Drăgaicele intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. În plus, apără copiii de boli, cresc bobul grâului ori sporesc rodul pământului. Tot ele înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși, iar fetelor mari, ursitul.
În unele zone, fetele își fac coronițe din Sânziene, pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în anul respectiv. Florile culese de Sânziene trebuie să fie culese în zorii zilei, înainte ca roua să se ridice, însă nu trebuie să fie smulse ci tăiate dintr-o singură mişcare.
Exista și obiceiul ca florile împletite în cununi să fie duse în ocolul vitelor, unde, cu ochii închiși, să fie date spre mâncare vitelor. Se credea că, după cum va arăta vita venită să mănânce cununa, așa va fi și viitorul soț!
În această zi, sunt interzise activităţile gospodăreşti. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curăţenie. Sânzienele pot atrage necazuri asupra oamenilor dacă aceștia nu le respectă sărbătoarea şi aleg să muncească.
În seara din ajunul sărbătorii de Sânziene, gospodarii agață cununi la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/pene de la păsări se consideră că anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Florile culese în ziua de Sânziene sunt prinse în coronițe sau, legate în formă de cruce, sunt duse la biserică, unde sunt sfințite.
Pentru a scăpa de boli, fetele și femeile se scaldă în ape curgătoare. Iar pentru a da naștere la prunci sănătoși, femeile trebuie să se tăvălească dezbrăcate în rouă, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui.
Pentru alungarea spiritelor malefice, de sărbătoarea Sânzienelor se aprind focuri în care se aruncă substanțe puternic mirositoare. Pentru pomenirea morților se fac pomeni îmbelșugate se pun flori mirositoare pe morminte.
Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia şi un ritual de renaştere. În unele regiuni, spălatul cu roua adunată în ajunul solstiţiului reprezenta o practică magică de frumuseţe, iar în altele, îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea solstiţiului reprezenta o cură de refacere a sănătăţii şi vigorii.