Există și zone în care Crăciunul este echivalent cu ceva cu totul atipic, cum ar fi un concurs de biliard, un grupaj de desene animate cu Rățoiul Donald sau realizarea unei fotografii cu o mitralieră în mână alături de Moș Crăciun și cadourile aduse de el. Ziarul spaniol „El Pais” prezintă șapte dintre aceste forme mai puțin cunoscute de a serba Crăciunul.
În Marea Britanie, cea mai mare bucurie este câștigarea unuia dintre cele trei mari pariuri ale sezonului sărbătorilor. Țara caselor de pariuri abundă la sfârșit de an în pariuri, toate legate de Crăciun: cafeaua de Crăciun, KitKats de Crăciun, lavete de Crăciun și lista (foarte lungă) continuă. Unul dintre cele cu priză la public are loc la începutul lunii noiembrie și desemnează cea mai bună (sau mai scumpă și mai sentimentală) reclamă de Crăciun.
Pentru 2014, „lupta” se dă între clipul cu un pinguin îndrăgostit, realizat de John Lewis, și un altul semnat de Sainsbury’, amintind de un episod cu totul special din timpul Primului Război Mondial, de la a cărui declanșase s-au împlinit o sută de ani în 2014. Concret, clipul reconstituie un meci de fotbal despre care se povestește că ar fi avut loc între luptătorii din cele două tabere beligerante, nemții și, respectiv, aliații.
Un alt pariu este legat de ocupantul locului întâi în numeroase topuri muzicale din săptămâna Crăciunului (melodii, interpreți, formații etc) pentru care speculațiile încep încă din vară, de prin luna iunie.
Cel de-al treilea pariu extrem de prețuit se referă la serialul de televiziune care va strânge cei mai mulți telespectatori în ziua de Crăciun. În ultimii ani, confruntarea s-a dat între ‘EastEnders’ și „Downton Abbey”.
Cel dintâi, care se emite din 1985, este în pierdere de admiratori, dar, cu toate acestea, a fost vizionat la Crăciunul trecut de opt milioane de persoane. Pe de altă parte, serialul scenaristului Julian Fellowes, pe ecrane din 2010, îl are în acest an ca invitat în episodul de la Crăciun pe George Clooney, așa încât competiția se dispută la cote înalte. O mare atenție suscită și serialul SF ‘Doctor Who’, care va prezenta de Crăciun o confruntare între Time Lord și Santa Claus (Moș Crăciun), interpretat de Nick Frost.
Japonezii nu concep Crăciunul fără celebrele produse de la ‘Kentucky Fried Chicken’, așa încât stau la coadă ore în șir în această zi de sărbătoare la una dintre cele 1.200 de francize ale celebrei mărci. Obiceiul are originea în 1974, când KFC a observat că străinii care locuiau în Japonia nu reușeau să-și procure carne de curcan pentru Crăciun.
Prin urmare, firma a lansat campania publicitară ‘Kurisumasu ni wa kentakki!’ (Crăciun în Kentucky), oferind un meniu special cu pui fript și vin pentru numai zece dolari. Succesul a fost imens nu numai în rândul expaților, ci și al japonezilor. Campaniile din prezent sunt făcute de multe ori de celebrități locale, care se pozează cu câte un picior de pui în mână, iar meniul costă 40 de dolari și include șampanie și tort. Primele comenzi pentru pachete de mari dimensiuni, pentru o familie, se fac încă din luna octombrie.
În regiunea Catalunia din nord-estul Spaniei, nu se pune accentul pe serbarea nopții de Crăciun, ca în restul acestei țări iberice, ci mai ales pe ziua Sfântului Ștefan, care se marchează în 26 decembrie. De fapt, majoritatea locuitorilor își acordă trei zile de petreceri în lanț cu aceste ocazii. Foarte deosebit este modul în care milioane de catalani aleg să petreacă ziua de 25 decembrie: în fața televizorului, pentru a urmări un program de …biliard, care durează mai bine de patru ore. Difuzată prima oară la mijlocul anilor 90 din secolul XX, emisiunea a fost suspendată în 2009, fapt care a provocat un val de indignare cetățenească, un lider de opinie, ziaristul Avui Iu Forn, cerând chiar demisia directorului canalului de televiziune TV3, de la care dispăruse programul de biliard. Evident, emisiunea a fost reintrodusă și se bucură de mare succes în continuare.
Și Anul Nou are o particularitate în Catalunia, unde televiziunea nu transmite, ca în alte locuri, concerte sau competiții de schi, ci ..un concurs de câini ciobănești.
Suedezii întâmpină Crăciunul cu un omagiu național adus Rățoiului Donald. În ziua de 24 decembrie, de la ora 15.00, întreaga suflare a țării se așează la televizor pentru a urmări un program de desene animate care se emite, aproape fără schimbări, încă din 1959. ‘Kalle Anka och hans vänner önskar God Ju’ (‘Rățoiul Donald și prietenii săi vă urează Crăciun fericit’) este un amestec de scurte filmulețe de desene animate produse de studiourile Disney în anii 30, 40, 50 din secolul XX, pentru care suedezii au un adevărat cult.
Dovadă în acest sens este și Muzeul Nordic din Stockholm, în care renumitului rățoi îi este rezervat un întreg sector, în partea de „tradiții populare”. De-a lungul timpului, au existat tentative din partea televiziunii publice suedeze (SVT) de a renunța la programul cunoscut de toți drept „Kalle Anka”, dar protestele primite de la telespectatori nu au permis acest lucru.
De exemplu, valorile din filmele produse de Disney nu mai păreau a fi pe aceeași lungime de undă cele ale social-democraților de la putere, iar în 1982 nu a mai fost transmis filmul — intrat și el în tradiție — despre tăurașul Ferdinand, lucru care nu a fost deloc pe placul suedezilor. Donald Duck este mult mai iubit în Suedia decât Mickey Mouse și a intrat deja în obicei folosirea expresiei „Kalle Anka” pe manifeste de protest.
Italienii sunt și ei pasionați de film în perioada Crăciunului, dar, spre deosebire de nordicii suedezi, ei preferă așa-numitul „cine-panettone”, adică un „film — cozonac de Crăciun”. Este vorba despre pelicule de calitate discutabilă, cu un umor gros, pline de gaguri, comic de situații și multe stereotipuri, dar care fac încasări record în perioada sărbătorilor de iarnă. Rădăcinile acestui fenomen datează din 1983—pelicula „Vacanze di Natale”, a cărei acțiune se petrecea în stațiunea de schi Cortina d’Ampezzo.
Filmul a fost un succes comercial extraordinar, urmat de „Vacanze di Natale’ 90”, „Vacanze di Natale’91”, „Vacanze di Natale’95”. Nu numai că titlurile sunt similare, ci și actorii sunt aceeași (mai ales Christian De Sica și Massimo Boldi). Lucru valabil și în cazul regizorilor — Vanzina brothers. Nimic nou și, totuși, italienii se amuză și continuă să meargă la cinema pentru „cine-panettone”.
În statul american Arizona, tradiția cere ca pentru această sărbătoare să se facă poze de familie cu Moș Crăciun, cadouri, dar și cu o mitralieră în mână. Există locuri precum „Scottsville Gun Club” la care sute de familii așteaptă la rând în decembrie pentru a realiza o asemenea amintire. Desigur, beneficiind de îndrumarea instructorilor de specialitate pentru ca întreaga acțiune să decurgă în deplină siguranță și, nu în ultimul rând, pentru ca posturile adoptate să fie din cele mai firești și mai convingătoare.
Chinezii trăiesc diferit Crăciunul, în funcție de zona geografică în care se află. În Hong Kong, obiceiurile sunt asemănătoare celor din Occident, dar în cea mai mare parte a țării nici măcar nu este zi de sărbătoare, așa încât, în cel mai bun caz, oamenii consideră această dată ca un bun motiv de a face cadouri sau de a lua masa cu prietenii la McDonald’s. Cu totul alta este situația în Taiwan, unde Crăciunul este un fel de Sfântul Valentin, prilej de întâlniri și daruri romantice și de vacanțe în doi.