În general, ziua de sâmbătă este dedicată morților. În anul calendaristic religios, sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului sec de carne, sâmbetele Postului Mare, 6 la număr, pe alocuri chiar Joia Mare, Joia Înălţării Domnului, special pentru eroi, sâmbăta dinaintea Pogorârii Sfântului Duh, Paştile blajinilor, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Moşii de toamnă, în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavriil, Ajunul Crăciunului și fiecare zi de hram bisericesc sunt date în care se fac parastase pentru cei plecați dintre noi. Atenție, însă, nu în fiecare post de peste an se fac parastase în fiecare sâmbătă, ci numai în Postul Mare!
Dacă ziua comemorării celui răposat pică într-o zi în care nu se fac parastase, pomenirea va avea loc întotdeauna înaintea datei. Niciodată mai târziu! Dacă avem mai mulți morți de pomenit, este bine să facem un pomelnic comun. Rugăciunea capătă astfel mai multă putere. Întoteauna, se duc la biserică un colac, colivă, o sticlă cu vin și lumânări. Acestea sunt obligațiile creștinești și nimic mai mult.
Foarte important este ca lumânările folosite la înmormântări și la pomeniri să fie din ceară curată. Trebuie să fie fabricate după ritualul creștin, și nu cele din comerț sau cumpărate de oriunde. Trebuie știut că celor ce au fost incinerați (adică arși în crematoriu) nu li se fac nici slujbe, nici parastase, la fel ca și sinucigașilor, care nici nu se trec pe pomelnice. Mai trebuie menționat și faptul că, dacă ziua parastasului pică în zi de post, pentru ca acesta să fie primit trebuie neapărat ca bucatele împărțite să fie de post, chiar dacă acestea nu erau pe placul răposaților.