Sarbatori de iarna si obiceiurile romanilor: A inceput sezonul sarbatorilor!

Sarbatori de iarna. Poporul roman a stiut ca nimeni altul sa-si „impodobeasca” iarna cu datini si sarbatori speciale. „Mai fiecare stie ca poporul roman de pretutindenea, pe langa sarbatorile legate de biserica sau crestine, mai tine inca si alte sarbatori, nelegate sau pagane”, spunea Simion Florea Marian in prefata studiului sau etnografic „sarbatorile la romani”, aparut in 1898, de altfel cea mai importanta lucrare pe aceasta tema din literatura romana.

Toti cunoastem sarbatorile crestine, insa cele pagane nu sunt asa de cunoscute, cu toate ca sunt la fel de importante pentru neamul romanesc. Si asta deoarece ele sunt de o mare insemnatate pentru literatura si mitologia romana.

De altfel, multe din sarbatorile crestine s-au suprapus peste sarbatori mult mai vechi. De pilda, Mos Craciun, personaj legendar al mitologiei romanesti, sarbatorit la 25 decembrie, a fost asimilat nasterii Domnului odata cu aparitia crestinismului. Voi incerca, in cele ce urmeaza, o scurta trecere cronologica in revista a celor mai importante sarbatori romanesti de iarna.

Sezonul sarbatorilor!

Ignatul (20 decembrie)

Primul exemplu de sarbatoare pagana este taierea porcului. Desi numele ei vine de la sfantul Mucenic Ignatie Teoforul, originile ei sunt mult mai vechi. Legenda spune ca Ignat a fost un simplu om necajit care, voind sa isi taie porcul, a scapat securea in capul tatalui sau, omorandu-l pe loc.

Apoi, caindu-se toata viata, a primit iertare de la Dumnezeu si sf. Petre, care aveau obiceiul sa mearga pe pamant, intocmai ca in vechile povesti romanesti. In Moldova, se spune ca sacrificiul pentru porc trebuie facut numai de persoane carora nu le este mila, pentru ca astfel „carnea va fierbe bine”.

Dupa taiere, in satele din Ardeal se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dar si animalul sacrificat are parte de un asemenea ritual.

Chiar inainte de sacrificiu i se face semnul crucii in crestet. Tot in Moldova, inainte de a fi taiat, porcul este ametit bine cu tuica fiarta. Dupa taiere, femeile pregatesc „pomana porcului”, adica tochitura si mamaliga pentru toti cei care au participat la taiere.

Colindul (24 decembrie)

Colindatul pe la case este, cu siguranta, un obicei stravechi si precrestin, care insa s-a suprapus peste sarbatorile crestine. Si Mos Ajun, personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun, este tot o divinitate precrestina autohtona, spre deosebire de Mos Craciunul actual, vadit de import.

De altfel, toate personajele care apar in colinde, Mos Ajun, Maica Precista, Ion sant Ion, sunt divinitati precrestine, care au fost asimilate apoi cu figurile noului cult, Maica Domnului, Ioan Botezatorul etc.

In Moldova, colindul este deschis de copii cu „Bolindetul”, pe 24 decembrie, pana la apusul soarelui. Noaptea apoi, flacaii, condusi de un personaj mascat, colinda pana spre dimineata. In Muntenia, se impart colindatorilor turte de post, tinute in zeama cu mieji de nuca si mirodenii dulci.

Aceste turte simbolizeaza „scutecele pruncului Isus”, zise in Moldova si „pelincile Domnului”. In Ardeal, se impart colacei, numiti „pizerei”. Tot o forma de colind este si steaua, amintind de steaua care i-a calauzit pe cei trei Magi, cu care se umbla de la Craciun la Boboteaza.

Craciunul (25 decembrie)

Sarbatoarea Nasterii Domnului a fost stabilita de catre Biserica crestina, drept sarbatoare aparte, la 25 decembrie. Pe aceasta data, lumea veche serba nasterea zeului Mithra, ca zeu al luminii. Legendele romanesti din Moldova il identifica pe Craciun cu proprietarul staulului unde a nascut Fecioara Maria.

Alte legende din Muntenia spun ca Mos Craciun s-ar fi opus adapostirii Fecioarei, insa sotia lui, Craciuneasa, a dat adapost Maicii Domnului fara stirea lui. Furios, Craciun i-a taiat mainile, dar Maica Domnului i le-a pus la loc, minune datorita careia Craciun s-a crestinat. In satele din Moldova si Ardeal, se fac hore in toate zilele Craciunului, la care joaca doar cei necasatoriti.

Astazi, ni se pare de neconceput o casa fara brad, insa prezenta bradului in traditia romaneasca este o influenta apuseana relativ recenta. Bradul simboliza in traditia populara „stalpul lumii”, legatura dintre pamant si cer.

Plugusorul (31 decembrie)

Este poate sarbatoarea-emblema a romanilor. Numele este diferit in functie de zona: Urat in Muntenia, Buhai in Moldova, Plug sau Plugul Mare in Ardeal. Primele cete de colindatori sunt ale copiilor (numai baietii).

Cel mai important obiect este buhaiul, confectionat dintr-o putinica de lemn careia i se inlocuieste fundul cu o piele de oaie, prin care se trece o suvita de par de cal. Odata cu lasarea intunericului, pe 31 decembrie, isi fac aparitia cetele Plugului Mare, formate din tineret si oameni maturi.

Sorcova (1 ianuarie)

In dimineata zilei de sfantul Vasile, grupuri de trei – cinci copii merg la rude si vecini cu sorcova, pentru a ura de spor si belsug.

Doar in Muntenia se foloseste termenul sorcova, in restul tarii obiceiul fiind cunoscut sub numele de semanat. sorcova este o ramurica de mar sau de par, impodobita cu hartii de diferite culori, cu poleiala, beteala si flori artificiale.

In timpuri mai vechi, mamele se duceau de sf. Andrei (30 noiembrie) si rupeau mai multe ramurele din fiecare arbore roditor. Apoi le puneau in apa pana la Craciun. Micile ramurele inmugurite, sau chiar inflorite, se foloseau apoi la impodobirea sorcovei.

Jocurile de anul nou

In noaptea de 31 decembrie, in satele romanesti au loc numeroase jocuri cu masti.

Capra

Intruchiparea fantastica a unor zeitati arhaice ale vegetatiei, jocul cu Capra (Brezaia in Muntenia, Cerbul in Bucovina si Turca in Ardeal) este un stravechi simbol al fertilitatii. Capul Caprei, cioplit din lemn, este acoperit cu blana, iar coarnele sunt impodobite cu margelele si basmale.

Ursul

La origine joc dacic, simbolizeaza moartea si reinvierea naturii. Jocul propriu-zis este condus de un Ursar care ii indeamna pe ceilalti participanti sa danseze in ritmul tobelor.

Jocul Caiutilor

Un obicei practicat de Anul Nou in Moldova, Muntenia si Nordul Dobrogei, este un dans efectuat de o ceata de feciori – „Caiutii” fiecare purtand masti. Capul si gatul calutului sunt sculptate in lemn fiind apoi acoperite cu panza rosie sau neagra si cu nenumarate elemente de podoaba: margele, oglinzi, beteala, ciucuri din lana, panglici, etc.