Într-o cameră micuţă din localitatea vasluiană Todireşti îşi duc traiul opt suflete. Înăuntru, o imagine tristă. Şase copii care îşi fac temele pe genunchi şi doi părinţi care oftează epuizaţi căutând soluţii de supravieţuire.
Fiecare are locul lui pentru a se juca sau a-şi face temele, iar noaptea copiii cei mai mici, doi, dorm cu mama, pentru că în cămăruţa în care stau cele opt suflete nu mai este loc de încă un pat.
Despre hrana zilnică nu sunt foarte multe de spus.
„Oleaca de făină, oleacă de cartofi… ce sa-i fac? Asta-i mancarea de toate zilele, astea sunt conditiile. Altceva n-am”, spune, cu amărăciune în glas, capul familiei.
Iar uneori nici puţinul acesta nu se regăseşte pe masa copiilor.
Din cauza sărăciei, doi dintre fraţi nu mai pot merge la şcoală. Îşi ajută acum părinţii în mica gospodărie şi muncesc cot la cot cu oamenii mari. Ceilalţi învaţă cum pot şi îşi fac temele pe genunchi pentru că nu au nici măcar o masă unde să-şi poată scrie.
Iarna, când toţi copiii sunt cu gândul la Moş Crăciun, pentru cei şase copii înseamnă doar frig, hrană mai puţină şi tristeţe cât cuprinde. Sărbătorile îi găsesc din nou cu masa goala, iar pentru copii darurile şi bradul împodobit sunt doar un vis.