Sfânta Mare Muceniță Eufimia, pomenită în calendarul creștin ortodox la 11 iulie, era din Calcedon și a trăit în timpul prigoanei împotriva creștinilor dezlănțuită de împăratul Dioclețian (284-305).
Atunci când prefectul orașului, Priscus, a ordonat ca tot poporul să se adune la templul zeului Ares, pentru a-i aduce ofrande mulți dintre creștini nu s-au supus ordinului și s-au ascuns din calea păgânilor. Fiind însă descoperiți au fost aduși la judecata autorităților. Printre aceștia se afla și fecioara Eufimia, care mărturisindu-l cu îndrăzneală pe Hristos a fost dată pe mâinile torționarilor.
A fost arsă, bătută cu toiege și dată spre hrană fiarelor. Sfânta a murit în mijlocul sălbăticiunilor, deși nu fusese grav rănită, fiind doar atinsă de o ursoaică la un picior.
Tot astăzi, Biserica pomenește pe Sfânta Olga, împărăteasa care a pus bazele încreștinării poporului rus. Împreună cu nepotul său, Cuviosul Vladimir, Luminătorul Rusiei, prăznuit la 15 iulie, a făcut trecerea de la Rusia păgână la cea creștină.
Despre împărăteasa Olga se crede că s-a născut în preajma anului 890, pentru ca în 903 să devină soția prințului Igor al Kievului. În 945, prințul Igor a fost asasinat, Olga devenind regentă, întrucât fiul lor, Sviatoslav, moștenitorul tronului, era minor. Împărăteasa Olga a domnit până în 960.
A primit Sfânta Taină a Botezului, cu prilejul unei vizite oficiale la Constantinopol, într-o ceremonie săvârșită de patriarh în anul 954 sau 955, având drept naș pe Constantin al VII-lea Porfirogenetul și primind numele Elena.
În țară, împărăteasa Olga-Elena a început propovăduirea dreptei credințe în rândul supușilor săi, dar eforturile sale au rămas fără rezultat.
Din familia imperială, doar nepotul său, Vladimir, avea să primească botezul creștin. Împărăteasa Olga a trecut la cele veșnice, la 11 iulie 969.