Savarinul pare a fi strămoșul savarinei din ziua de astăzi și va rămâne în sufletul oricărui iubitor de dulce. Arată ca un mic cozonac, iar dacă la rețeta originală adăugați un strop de dragoste, succesul acestui desert e garantat.
Savarinul a apărut în „Manual practic de cofetărie pentur cofetari și particularo, peste 800 de rețete alese”, apărut la Editura Librăriei și Tipografiei H. Steinberg & Fiu în 1923. Rețeta este dată de Emil Frederic și este un omagiu adus teoreticianului francez al gastronomiei, Jean-Anthelm Brillat-Savarin.
Citește și: Prăjitura Nașa, desertul copilăriei. Rețeta cu care îi vei da pe spate pe musafirii tăi
Pentru ca savarinul să iasă delicios aveți nevoie de:
Pentru sirop vă sunt necesare:
Mod de preparare
Se desface drojdia în lapte călduț și se lasă câteva minute. În cazul în care veți folosi drojdie instant, timpul de așteptare este mai mic. Restul ingredientelor se vor pune în robot și se toarnă apoi drojdia. Se amestecă la viteză mică până se obține un aluat lipicios, asemănător unei creme.
Aluatul se acoperă cu un prosop și se lasă într-o cameră caldă, dar niciodată lângă o sursă de căldură. Se lasă să crească în jur de o oră. Puneți apoi aluatul într-o formă care în prealabil a fost unsă cu unt și tapetată cu făină. Ideal ar fi să folosiți o formă de metal cu o gaură la mijloc.
Se pune în cuptorul preîncălzit la 180 de grade Celsius. Se verifică dacă aluatul e făcut cu o scobitoare. Aveți grijă ca atunci când scoateți prăjitura din formă să folosiți un cuțit subțire pentru a o desprinde.
Mod de preparare sirop
Pentru sirop, puneți la fiert apa cu zahărul și lămâie (sau sare de lămâie, așa cum era rețeta în original). Se lasă la fiert până când siropul devine corpolent, apoi se oprește focul și se lasă la răcit. Peste siropul răcit adăugați rom. Dacă vreți un gust și mai bun al siropului folosiți lichior de cafea sau altă băutură care vă este pe plac.
După ce sunteți siguri că savarinul e rece, puneți într-un castron și turnați siropul peste aceasta. Lăsați câteva minute și repetați de câteva ori, pentru ca aluatul să se îmbibe bine în sirop. La final se unge bine prăjitura cu marmeladă de caise (ca în rețeta originală) sau pastă de alte fructe și se decorează cu fructe. Cine dorește, poate pune frișcă atât în golul din prăjitură cât și în vârful acesteia.